Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«ntreba

├ÄNTREB├ü, ├«ntr├ęb, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (recipr.) A(-╚Öi) pune ├«ntreb─âri, ├«n scopul de a afla un r─âspuns. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) ├Äntreab─â-m─â s─â te ├«ntreb, se spune cuiva care cere o informa╚Ťie despre un lucru asupra c─âruia nici cel ├«ntrebat nu ╚Ötie mai mult. 2. Tranz. ╚Öi intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ sau ÔÇ×despreÔÇŁ) A cere (cuiva) ve╚Öti sau l─âmuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A ├«ntreba (pe cineva) de s─ân─âtate = a se interesa de starea ├«n care se afl─â cineva; a intra ├«n vorb─â cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva ├«ntreb─âri pentru a-i evalua, din r─âspunsuri, nivelul cuno╚Ötin╚Ťelor; a chestiona, a examina. ÔÇô Lat. *interroguare (= interrogare).
├ÄNTREB├ü, ├«ntr├ęb, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (recipr.) A(-╚Öi) pune ├«ntreb─âri, ├«n scopul de a afla un r─âspuns. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) ├Äntreab─â-m─â s─â te ├«ntreb, se spune cuiva care cere o informa╚Ťie despre un lucru asupra c─âruia nici cel ├«ntrebat nu ╚Ötie mai mult. 2. Tranz. ╚Öi intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ sau ÔÇ×despreÔÇŁ) A cere (cuiva) ve╚Öti sau l─âmuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A ├«ntreba (pe cineva) de s─ân─âtate = a se interesa de starea ├«n care se afl─â cineva; a intra ├«n vorb─â cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva ├«ntreb─âri pentru a-i evalua, din r─âspunsuri, nivelul cuno╚Ötin╚Ťelor; a chestiona, a examina. ÔÇô Lat. *interroguare (= interrogare).
├ÄNTREB├ü, ├«ntr├ęb, vb. I. Tranz. 1. A pune ├«ntreb─âri; a cere prin cuvinte s─â ╚Ťi se dea un r─âspuns la ceea ce vrei s─â afli sau s─â ╚Ötii. V. interoga. ├Äntreba╚Ťi dac─â nu se afl─â ├«n tren un doctor. C. PETRESCU, C. V. 34. De ce pana mea r─âm├«ne ├«n cerneal─â m─â ├«ntrebi? EMINESCU, O. I 137. N-am pe nimenea drag... S─â m─â-ntrebe de ce zac. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 208. ÔŚŐ Absol. Dumneata e╚Öti, m─âmuc─â? ├«ntreb─â Minodora din umbra prispei. SADOVEANU, B. 56. Domnul?├«ntreb─â el iute. ÔÇô Theodorescu-F─âlciu, licen╚Ťiat ├«n drept, advocat. ARGHEZI, P. T. 133. ÔŚŐ Fig. S-o ├«ntrebi numai cu ochii: M─â iube╚Öti tu? Spune drept! EMINESCU, O. I 155. ÔŚŐ Expr. ├Äntreab─â-m─â, s─â te ├«ntreb, se spune c├«nd ╚Ťi se cer informa╚Ťii asupra unor lucruri despre care nu ╚Ötii nimic. A ├«ntreba (pe cineva) de s─ân─âtate = a se interesa de starea ├«n care se afl─â cineva; a intra ├«n vorb─â, a deschide discu╚Ťie cu cineva. ÔŚŐ Intranz. (Regional; determinarea este introdus─â prin prep. ┬źde┬╗) M─âicu╚Ť─â b─âtr├«n─â... Pe c├«mpi alerg├«nd, De to╚Ťi ├«ntreb├«nd ╚śi la to╚Ťi zic├«nd: Cine-au cunoscut, Cine mi-au v─âzut... ALECSANDRI, P. P. 2. ÔŚŐ Refl. reciproc. (Fig.) At├«tea p─âs─âri ale prim─âverii se cheam─â, se-ntreab─â ╚Öi-╚Öi r─âspund, se-ng├«n─â ╚Öi se-ntrec ├«n fel de glasuri. CARAGIALE, P. 50. 2. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗ sau ┬źdespre┬╗) A cerceta, a se interesa, a cere ╚Ötiri sau l─âmuriri, a se informa despre... ├Äntreb─â pre unii ╚Öi pre al╚Ťii despre scorpie. ISPIRESCU, L. 9. M─â-ntreab─â de m─ârgele. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 77. ÔŚŐ (├Änvechit, ast─âzi regional, urmat de un complement direct care arat─â obiectul ├«ntreb─ârii) Coni╚Ť─â, v-a ├«ntrebat boierul de dou─â ori, o ├«nt├«mpin─â fata din cas─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 88. Nu-l primesc ├«n sat, ╚Öi el ├«ntreab─â casa vornicului. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Refl. Ce e r─âu ╚Öi ce e bine Tu te-ntreab─â ╚Öi socoate. EMINESCU, O. I 194. ÔŚŐ Intranz. (├Änvechit, urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdup─â┬╗) Frumoas─â copili╚Ť─â! eu voi pleca din lume ╚śi dup─â mine nimeni nu va mai ├«ntreba. BOLINTINEANU, O. 206. ÔÖŽ (├Änvechit ╚Öi popular) A c─âuta (ceva) pentru a cump─âra, a se interesa dac─â se g─âse╚Öte (ceva). Umbla... ├«n puterea iernii... ├«ntreb├«nd ba teac─â de cosor, ba c─âpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe. CREANG─é, A. 85. 3. A pune ├«ntreb─âri pentru a constata, din r─âspunsuri, nivelul cuno╚Ötin╚Ťelor cuiva, gradul de preg─âtire al cuiva; a examina. Domnul Vucea... ├«ntreba pe fiecare ├«n parte o sumedenie de lucruri cu r─âspunsurile lor ╚Ötiute de mai nainte. DELAVRANCEA, H. T. 106. Domnii ╚Ü─ârii Rom├«ne╚Öti... ÔÇô St─âi, ├«nt├«i s─â te-ntreb, loaz─â. C├«te r├«uri are Europa? CARAGIALE, O. I 324.
întrebá (a ~) vb., ind. prez. 3 întreábă
├«ntreb├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ntr├ęb, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntre├íb─â
ÎNTREBÁ vb. 1. a chestiona, a interoga, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. v. asculta. 3. v. consulta.
ÎNTREBÁ vb. v. căuta, cere, vinde.
A ├«ntreba Ôëá a r─âspunde
├«ntreb├í (├«ntr├ęb, ├«ntreb├ít), vb. ÔÇô 1. A pune ├«ntreb─âri spre a afla un r─âspuns. ÔÇô 2. A cerceta, a examina. ÔÇô 3. A cere informa╚Ťii, l─âmuriri despre, a se interesa. ÔÇô Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. ─ântreb. Lat. interrog─üre (Pu╚Öcariu 891; Tiktin; DAR), cf. v. fr. anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Men├ęndez Pidal, RFE, 1920, 35). Este dublet al lui interoga, vb., din lat. interrogare (sec. XIX). Rezultatul g ÔÇ║ b, care apare ╚Öi ├«n lingua ÔÇ║ limb─â, i-a f─âcut pe unii cercet─âtori s─â se g├«ndeasc─â la necesitatea unei forme lat. *intergu─üre (Meyer-L├╝bke, Rom. Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupun├«ndu-se c─â numai -gu- putea trece la b; dar aceast─â supozi╚Ťie nu pare ├«ntemeiat─â. ÔÇô Der. ├«ntreb─âtor, adj. (interogativ); ├«ntrebare, s. f. (ac╚Ťiunea de a ├«ntreba; problem─â, chestiune; cercetare, informare); ├«ntreb─âciune, s. f. (├«nv., ├«ntrebare, cercetare).
A ├ÄNTREB├ü ├«ntr├ęb 1. tranz. 1) (persoane) A determina s─â dea un r─âspuns; a chestiona; a interoga. ÔŚŐ ├Äntreab─â-m─â s─â te ├«ntreb se spune, c├ónd ╚Ťi se cere o informa╚Ťie despre ceva ce nu cuno╚Öti nici tu. 2) (elevi sau studen╚Ťi) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozi╚Ťia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. ~ de s─ân─âtate. 2) A ├«ncerca s─â afle, chestion├ónd. ~ de Ion. ÔŚŐ ~ de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insisten╚Ť─â; a c─âuta. C─âr╚Ťile sunt ├«ntrebate. Marfa se ├«ntreab─â. [Sil. ├«n-tre-] /<lat. interroguare
întrebà v. a cerceta, a pune întrebări. [Lat. INTERROGARE].
├«ntr├ęb, a -├í v. tr. (lat. int├ęr-rogo, -├íre, a ├«ntreba, de unde sÔÇÖa f─âcut *├«nterg, *├«nterb, ├«ntreb; vfr. enterver [ca ╚Öi corv├ęe, corvad─â], de unde vine ╚Öi pv. entervar. ÔÇô Se conjug─â ca ├«nec. V. interog). Cer informa╚Ťiun─ş: ├«l ├«ntreb pe cineva ce sÔÇÖa ├«nt├«mplat. Examinez, interog, ascult: profesoru ├«l ├«ntreab─â pe elev. Supun unu─ş interogatori┼ş: judec─âtoru ├«l ├«ntreab─â pe acuzat. ├Äntreb de (or─ş despre) cineva or─ş ceva, ├«ntreb pe cineva despre cineva or─ş ceva: mÔÇÖa ├«ntrebat de adresa ta.
întreba vb. v. CĂUTA. CERE. VINDE.
ÎNTREBA vb. 1. a chestiona, a interoga, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a interoga, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.) 3. a consulta. (Să-l ~ într-o chestiune.)
întreabă-mă ca să te-ntreb expr. (glum.) nu știu.

întreba dex online | sinonim

întreba definitie

Intrare: întreba
întreba verb grupa I conjugarea I