ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).

ÎNTREȚÍNERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei. Sumă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor (comune). – V. întreține.

ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).

ÎNTREȚÍNERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei. – V. întreține.

ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A ține în stare bună, a păstra ceva în bune condiții. Întreține curat mașina. 2. Tranz. A da, a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. A-și întreține părinții. ▭ Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25. ♦ Refl. A-și procura, a cîștiga mijloacele necesare traiului. Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212. 3. Tranz. (Cu privire la ardere, foc etc.) A face să dureze, a alimenta. Oxigenul întreține arderea. ◊ Fig. Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24. 4. Refl. (Franțuzism) A sta de vorbă cu cineva; a vorbi cu cineva. Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183.

ÎNTREȚÍNERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a întreține și rezultatul ei. 1. Ținere în bunăstare; păstrare, îngrijire. Întreținerea acestor teatre costă enorm. SAHIA, U.R.S.S. 144. 2. Asigurarea mijloacelor materiale pentru trai; sumă plătită pentru aceste mijloace. Millo rămăsese la Brăila dator unui hangiu... chiria și întreținerea trupei. CARAGIALE, O. III 18.

întrețíne (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețín, 2 sg. întrețíi, 1 pl. întrețínem, 2 pl. întrețíneți; conj. prez. 3 să întrețínă; ger. întreținấnd; part. întreținút

întrețínere s. f., g.-d. art. întrețínerii; pl. întrețíneri

întrețíne vb. ține

întrețínere s. f. ținere

ÎNTREȚÍNE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 3. v. purta. 4. a menține, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.)

ÎNTREȚÍNE vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

ÎNTREȚÍNERE s. 1. v. subzistență. 2. susținere. (~ familiei.) 3. menținere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.)

ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir].

ÎNTREȚÍNERE s.f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei; păstrare. ♦ Taxă plătită pentru acoperirea cheltuielilor comune ale clădirilor. [< întreține].

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s’/entretenir)

ÎNTREȚÍNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) întreține. 2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune. (< întreține)

A ÎNTREȚÍNE întrețín tranz. 1) A ține în stare bună; a păstra în condiții bune; a îngriji. ◊ ~ focul a alimenta focul ca să nu se stingă. ~ o convorbire a conversa. 2) A asigura cu cele trebuincioase traiului; a hrăni. ~ familia. /între- + a ține

A SE ÎNTREȚÍNE mă întrețín intranz. 1) A-și asigura mijloacele de existență. 2) A sta de vorbă; a întreține o convorbire; a conversa. /între- + a ține

întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră.

întreținere f. 1. ceea ce e necesar pentru trebuințele vieții; 2. grijă de a ținea în bună stare.

*întrețín, -út, a -íne (sud) și a -ineá (nord) v. tr. (după fr. entretenir). Țin în bună stare, îngrijesc: un bun soldat trebuĭe să-șĭ întreție perfect armele. Procur cele necesare, alimentez și îmbrac: a întreține familia. Fac să dureze, alimentez: demagogiĭ întrețin ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. Țin cu vorba, vorbesc cuĭva despre: conferențiaru ne-a întreținut cu chestiunea națională. V. refl. Staŭ de vorbă, conversez: ministru s’a întreținut cu șeful servicĭuluĭ despre maĭ multe chestiunĭ.

*întrețínere (sud) și -ére (nord) f. Acțiunea de a întreținea, îngrijire: întreținerea armelor. Cheltuĭală p. subsistență: a da întreținere unuĭ elev. Acțiunea de a face să dureze: întreținerea foculuĭ sacru. Vorbire cu cineva, conversațiune: miniștriĭ aŭ avut o lungă întreținere între eĭ.

ÎNTREȚINE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 3. a duce, a purta. (A ~ o corespondență vie cu...) 4. a menține, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.)

întreține vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI.

ÎNTREȚINERE s. 1. subzistență, trai. (Mijloace de ~.) 2. susținere. (~ familiei.) 3. menținere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.)

ÎNTREȚÍNERE (< întreține) s. f. Acțiunea de a întreține și rezultatul ei; menținere în bună stare. ♦ Asigurare a mijloacelor de trai; ♦ p. ext. sumă de bani necesară în acest scop. ◊ Obligație (pensie) de î. v. pensie alimentară. ** Sumă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.