Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru întrețesut

ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură); a se împleti strâns cu... – Între1- + țese.
ÎNTREȚESÚT, -Ă, întrețesuți, -te, adj. Care este țesut amestecat, unit într-o țesătură. – V. întrețese.
ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură). – Între1- + țese.
ÎNTREȚESÚT, -Ă, întrețesuți, -te, adj. Care este țesut amestecat, unit într-o țesătură. – V. întrețese.
ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A amesteca într-o țesătură fire sau modele de altă culoare sau de alt fel. ♦ A străbate în toate direcțiile. Mă aflam... lîngă o desime de pădure cu esențe diverse întrețesute de liane puternice. SADOVEANU, A. L. 198. ♦ Refl. reciproc. A se încrucișa, a se amesteca strîns. Rădăcinile în pături Sub pămînt s-o întrețesut. EMINESCU, L. P. 149. ◊ Fig. Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească. MACEDONSKI, O. I 127.
ÎNTREȚESÚT, -Ă, întrețesuți, -te, adj. Țesut unul într-altul. (Fig.) Ci prin flori întrețesute printre gratii, luna moale, Sfiicioasă și smerită, și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76.
întrețése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețés, 3 sg. întrețése, 1 pl. întrețésem, perf. s. 1 sg. întrețesúi; conj. prez. 3 să întrețeásă; part. întrețesút
întrețése vb. țese
ÎNTREȚÉSE vb. (înv.) a strățese.
ÎNTREȚÉSE vb. III. tr. A amesteca, a împestrița o țesătură cu fire de altă culoare. ♦ tr. A străbate în toate direcțiile. ♦ refl. A se încrucișa, a se amesteca strâns. [P.i. întrețés, conj. -țeasă. / după fr. entre-tisser].
ÎNTREȚÉSE vb. I. tr. a amesteca o țesătură cu fire de altă culoare. ◊ a străbate în toate direcțiile. II. refl. a se încrucișa, a se împleti strâns. (după fr. /s’/entre-tisser)
A ÎNTREȚÉSE întrețés tranz. 1) (fire sau modele de țesătură) A introduce în altă țesătură. 2) A face să se întrețese. [Sil. în-tre-] /între- + a țese
A SE ÎNTREȚÉSE pers. 3 se întrețés intranz. 1) A se îmbina ca într-o țesătură. 2) (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcții suprapunându-se în mai multe puncte; a se împleti. /între- + a țese
întrețese v. a țese printre alte lucruri.
*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes.
ÎNTREȚESE vb. (înv.) a strățese.

întrețesut dex online | sinonim

întrețesut definitie

Intrare: întrețese
întrețese verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: întrețesut
întrețesut adjectiv