Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru ├«ntraurit

├ÄNTRAUR├Ź, ├«ntrauresc, vb. IV. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] ÔÇô ├Äntru + auri.
├ÄNTRAUR├ŹT, -─é, ├«ntrauri╚Ťi, -te, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] ÔÇô V. ├«ntrauri.
├ÄNTRAUR├Ź, ├«ntrauresc, vb. IV. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] ÔÇô ├Äntru + auri.
├ÄNTRAUR├ŹT, -─é, ├«ntrauri╚Ťi, -te, adj. (Rar) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] ÔÇô V. ├«ntrauri.
├ÄNTRAUR├Ź, ├«ntrauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi cu un strat sub╚Ťire de aur; a auri. (Fig.) C─âp╚Öorul blond ├«ntraurit de soare Se razem─â pe m├«na dalb─â. IOSIF, P. 18.
├ÄNTRAUR├ŹT, -─é, ├«ntrauri╚Ťi, -te, adj. (Rar) De aur, aurit. Degetul ├«i r─âmase ├«ntraurit. RETEGANUL, P. V 17.
!├«ntraur├ş (├«nv., pop.) (├«n-tra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntraur├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntraure├í; conj. prez. 3 s─â ├«ntraure├ísc─â
├«ntraur├ş vb. (sil. -u-; mf. ├«ntr-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntraur├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntraure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntraure├ísc─â
├ÄNTRAUR├Ź vb. v. auri.
├ÄNTRAUR├ŹT adj. v. aurit.
aur├ęsc v. tr. (d. aur). Pole─şesc cu aur. ÔÇô Vech─ş ╚Öi aur├ęz. ├Än Trans. ╚Öi ├«ntrauresc (╚śinca─ş) ╚Öi ├«nauresc.
├«ntraur├ęsc, V. auresc.
întrauri vb. v. AURI.
întraurit adj. v. AURIT.

întraurit dex online | sinonim

întraurit definitie

Intrare: întrauri
întrauri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -u-; mf. ├«ntr-
Intrare: întraurit
întraurit