ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A înarma. (Fig.) Ca să vă întrarmez mai mult asupra unor asemenea împregiurări, vă voi tălmăci oareșicare din aceste vicleșuguri. DRĂGHICI, R. 183.

!întrarmá (a ~) (înv., pop.) (în-trar-) vb., ind. prez. 3 întrarmeáză

întrarmá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrarméz, 3 sg. și pl. întrarmeáză

ÎNTRARMÁ vb. v. înarma.

întrarmà v a înarma.

întrarméz, V. armez.

întrarma vb. v. ÎNARMA.