Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«ntortochetur─â

├ÄNTORTOCHET├ÜR─é, ├«ntortocheturi, s. f. Cotitur─â, sinuozitate (a unui drum). ÔÖŽ Fig. Complica╚Ťie, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô ├Äntortochea + suf. -─âtur─â.
├ÄNTORTOCHET├ÜR─é, ├«ntortocheturi, s. f. Cotitur─â, sinuozitate (a unui drum). ÔÖŽ Fig. Complica╚Ťie, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô ├Äntortochea + suf. -─âtur─â.
ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s. f. Sucitură, încurcătură, încîlcitură, cotitură.
întortochetúră s. f., g.-d. art. întortochetúrii; pl. întortochetúri
întortochetúră s. f., g.-d. art. întortochetúrii; pl. întortochetúri
ÎNTORTOCHETÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. încâlcitură.
ÎNTORTOCHETÚRĂ ~i f. rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; învârtecuș. /a (se) întortochea + suf. ~tură
ÎNTORTOCHETURĂ s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. încîlcitură, încurcătură. (~ unei fraze.)

întortochetură dex online | sinonim

întortochetură definitie

Intrare: întortochetură
întortochetură substantiv feminin