Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«ntortochere

├ÄNTORTOCHE├ü, ├«ntortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoas─â, cotit─â. 2. Tranz. A complica, a ├«nc├ólci un lucru, o idee. ÔÇô Lat. *intorticulare.
├ÄNTORTOCH├ëRE, ├«ntortocheri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntortochea ╚Öi rezultatul ei; cotitur─â, sinuozitate. ÔÖŽ Fig. Complica╚Ťie, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô V. ├«ntortochea.
├ÄNTORTOCHE├ü, ├«ntortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoas─â, cotit─â. 2. Tranz. A complica, a ├«nc├ólci un lucru, o idee. ÔÇô Lat. *intorticulare.
├ÄNTORTOCH├ëRE, ├«ntortocheri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntortochea ╚Öi rezultatul ei; cotitur─â, sinuozitate. ÔÖŽ Fig. Complica╚Ťie, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô V. ├«ntortochea.
ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
├ÄNTORTOCH├ëRE, ├«ntortocheri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ntortochea ╚Öi rezultatul ei; cotitur─â, ├«nc├«lcitur─â; fig. complica╚Ťie, ascunzi╚Ö. Vorb─â plin─â de ├«ntortocheri. Ôľş Era un g├«nd crescut cu ├«ncetul, ╚Öi firea lui dreapt─â, f─âr─â ├«ntortocheri, nu-i ├«ng─âduia s─â-l ascund─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 156.
├«ntortoche├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ntortoche├íz─â; conj. prez. 3 s─â ├«ntortoch├ęze; ger. ├«ntortoch├şnd
├«ntortoch├ęre s. f., g.-d. art. ├«ntortoch├ęrii; pl. ├«ntortoch├ęri
├«ntortoche├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ntortoch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntortoche├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntortoch├ęze; ger. ├«ntortoch├şnd
├«ntortoch├ęre s. f., g.-d. art. ├«ntortoch├ęrii; pl. ├«ntortoch├ęri
ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură.
A ├ÄNTORTOCHE├ü ~├ęz tranz. (idei, lucr─âri, probleme) A face (mai) complicat (dec├ót este ├«n realitate); a complica. /<lat. intorticulare
A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare
├ÄNTORTOCH├ëRE ~i f. 1) v. A ├ÄNTORTOCHEA ╚Öi A SE ├ÄNTORTOCHEA. 2) Mul╚Ťime de cotituri. 3) Lips─â de sistem ├«ntr-o ac╚Ťiune sau ├«ntr-un lucru. /v. a (se) ├«ntortochea
├«ntortoch├ęz, a -ch─ş├í (vest) ╚Öi -che├í (est). v. tr. (d. ├«ntort, de unde sÔÇÖa f─âcut *├«nt├│artec, a -c├í, apo─ş ├«ntortoc├í, e┼ş ├«nt├│rtoc [Ban. Trans.] apo─ş -ch─şa, or─ş d. lat. *├«ntort─şcare sa┼ş *├«ntort─şculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, ├«nv├«rtesc: a ├«ntortoch─şa c─âr─ârile, (fig.) o fraz─â. V. trunchez.

întortochere dex online | sinonim

întortochere definitie

Intrare: întortochea
întortochea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: întortochere
întortochere substantiv feminin