Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru ├«ntort

├«nt├│rt (├«nto├írt─â), adj. ÔÇô 1. Str├«mb, r─âsucit. ÔÇô 2. ├Änc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd─âr─âtnic. Lat. intortum, de la intorqu─Ľre (Pu╚Öcariu 888; Tiktin; DAR), cf. ├«ntoarce. ÔÇô Der. ├«ntortochia, vb. (a ├«ncurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresiv─â (dup─â Pu╚Öcariu 889; Pu╚Öcariu, Dacor., VII, 478 ╚Öi DAR, din lat. *intortic┼şl─üre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; dup─â Tiktin, mai pu╚Ťin probabil, de la var. pu╚Ťin folosit─â ├«ntortoca, prin intermediul prez. ├«ntortochez); ├«ntortochetur─â, s. f. (labirint, ocoli╚Ö).
├«nt├│rt, ├«nto├írt─â, adj. (├«nv.) 1. sucit, str├ómb, ├«ntors. 2. (fig.) ├«nd─âr─âtnic, r─âu, nedrept, ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, sucit; pervers.
├«nt├│rt, -o├írt─â adj. (lat. int┼Ćrtus). Vech─ş. ├Äntors, sucit: pic─şoare str├«mbe ╚Öi ├«ntoarte. ├Äntortochiat: c─âr─âr─ş ├«ntoarte. Fig. Perfid, r─âut─âc─şos. ├Änd─âr─âtnic (Ps. S.).

întort dex online | sinonim

întort definitie

Intrare: întort
întort