Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ntorsur─â

├ÄNTORS├ÜR─é, ├«ntorsuri, s. f. (Rar) 1. ├Äntors─âtur─â (1). 2. Fig. Ml─âdiere, modula╚Ťie, intona╚Ťie (nou─â); ├«ntors─âtur─â (2). ÔÇô ├Äntors2 + suf. -ur─â.
├ÄNTORS├ÜR─é, ├«ntorsuri, s. f. (Rar) 1. ├Äntors─âtur─â (1). 2. Fig. Ml─âdiere, modula╚Ťie, intona╚Ťie (nou─â); ├«ntors─âtur─â (2). ÔÇô ├Äntors2 + suf. -ur─â.
├ÄNTORS├ÜR─é, ├«ntorsuri, s. f. 1. ├Äntors─âtur─â (1). ├Äntorsura g├«rlei dun─ârene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129. Pe potmolul Dun─ârii, La-ntorsurile g├«rlei. TEODORESCU, P. P. 562. 2. Fig. Ml─âdiere, modula╚Ťie, intona╚Ťie (nou─â). ├Än tot clinul acesta de c├«mp... r─ât─âce╚Öte o-ntorsur─â de c├«ntec rom├«nesc, un ╚Öuier de voinic. SANDU, D. P. 41. Glasul acela-ml─âdiitor, Ce c-o-ntorsur─â lin─â, u╚Öoar─â, Treptat se urc─â ╚Öi se coboar─â. ALEXANDRESCU, M. 317.
întorsúră (rar) s. f., g.-d. art. întorsúrii; pl. întorsúri
întorsúră s. f., g.-d. art. întorsúrii; pl. întorsúri
ÎNTORSÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
întorsúră s.f. (reg.) pământ lucrat de cu toamna.
întorsură f. pământ lucrat de cu toamna.
├«ntors├║r─â f., pl.─ş. ├Äntors─âtur─â. Ocol, cotitur─â. Ar─âtur─â (p. a ├«ntoarce p─âm├«ntu).
├«ntorsur─â s. v. COT. COTITUR─é. CURB─é. ├ÄNTORS─éTUR─é. ├ÄNTORTOCHETUR─é. OCOL. R─éSUCITUR─é. SERPENTIN─é. SINUOZITATE. ╚śERPUIRE. ╚śERPUITUR─é.
├«ntors├║r─â, ├«ntorsuri, s.f. ÔÇô R─âscump─ârare a unei p─âr╚Ťi din mo╚Öie, din cas─â; ├«ntors─âtur─â: ÔÇ×I-o dat luÔÇÖ frate-so ├«ntorsur─â din cas─âÔÇŁ (Faiciuc, 2008). ÔÇô Din ├«ntors ÔÇ×revenitÔÇŁ + suf. -ur─â (DEX, MDA).
├ÄNTORSURA BUZ─éULUI, ora╚Ö ├«n jud. Covasna, ├«n curbura intern─â a Carpa╚Ťilor, pe cursul superior al Buz─âului; 9.042 loc. (1998.) Expl. de gresii, argile, calcare, nisip ╚Öi balast. Expl. ╚Öi prelucr. lemnului. Constr. de piese pentru ma╚Öini agricole. Centru pomicol. Iarna au loc frecvente inversii de temperatur─â. Men╚Ťionat documentar, ca sat, ├«n 1770. Declarat ora╚Ö ├«n 1968. Biseric─â (1836).

întorsură dex online | sinonim

întorsură definitie

Intrare: întorsură
întorsură substantiv feminin