Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ntors─âtur─â

├ÄNTORS─éT├ÜR─é, ├«ntors─âturi, s. f. 1. Cotitur─â, curb─â (a unui drum, a unei ape); ├Äntorsur─â (1), cot (I 2). ÔÖŽ Fig. Schimbare esen╚Ťial─â ├«n mersul, ├«n dezvoltarea unei ├«nt├ómpl─âri; curs nou, ├«nf─â╚Ťi╚Öare nou─â. 2. Fig. (Rar) ├Äntorsur─â (2). 3. Fig. Fel de a a╚Öeza cuvintele, propozi╚Ťiile ├«ntr-o fraz─â. ÔÇô ├Äntors2 + suf. -─âtur─â.
├ÄNTORS─éT├ÜR─é, ├«ntors─âturi, s. f. 1. Cotitur─â, curb─â (a unui drum, a unei ape); ├Äntorsur─â (1), cot (I 2). ÔÖŽ Fig. Schimbare esen╚Ťial─â ├«n mersul, ├«n dezvoltarea unei ├«nt├ómpl─âri; curs nou, ├«nf─â╚Ťi╚Öare nou─â. 2. Fig. (Rar) ├Äntorsur─â (2). 3. Fig. Fel de a a╚Öeza cuvintele, propozi╚Ťiile ├«ntr-o fraz─â. ÔÇô ├Äntors2 + suf. -─âtur─â.
├ÄNTORS─éT├ÜR─é, ├«ntors─âturi, s. f. 1. Cotitur─â, ╚Öerpuire a unui drum sau a unei ape (v. curb─â); fig. schimbare ├«n mersul sau dezvoltarea unei ├«nt├«mpl─âri; curs nou, ├«nf─â╚Ťi╚Öare nou─â. ├Äl priveau serio╚Öi, cuget├«nd ╚Öi ei la n─âprasnicele ├«ntors─âturi ale vie╚Ťii. SADOVEANU, O. VII 63. Cosma Buruian─â, ├«nfrico╚Öat de ├«ntors─âtura ce-o lua ├«nt├«mplarea pe care el o povestise... ├«ncerc─â s─â ├«ndulceasc─â pu╚Ťin lucrurile. REBREANU, R. I 87. Com─âne╚Öteanu, nemul╚Ťumit de ├«ntors─âtura ce o luau lucrurile, r─âspunse aspru. D. ZAMFIRESCU, R. 48. 2. Fig. (Rar) Ml─âdiere, modula╚Ťie, intona╚Ťie (nou─â). Mar╚Öul sprinten, cu-ntors─âturi vioaie, sub╚Ťiri, sfredelitoare, se rev─ârsa limpede ├«n lini╚Ötea nop╚Ťii de toamn─â. SANDU-ALDEA, U. P. 127. 3. Fig. Fel de a a╚Öeza cuvintele (sau propozi╚Ťiile) ├«ntr-o fraz─â. Vorbea rar, ├«ncet, cum vorbise totdeauna, dar cu alt ╚Öir ╚Öi alt─â ├«ntors─âtur─â ├«n cuvinte. GALAN, Z. R. 66.
întorsătúră s. f., g.-d. art. întorsătúrii; pl. întorsătúri
întorsătúră s. f., g.-d. art. întorsătúrii; pl. întorsătúri
ÎNTORSĂTÚRĂ s. v. cotitură.
ÎNTORSĂTÚRĂ s. v. turnură.
├ÄNTORS─éT├ÜR─é ~i f. 1) Loc unde ceva ├«╚Öi schimb─â direc╚Ťia. 2) Form─â arcuit─â, rezultat─â din schimbarea direc╚Ťiei (unui drum, unei ape curg─âtoare). 3) Schimbare nea╚Öteptat─â ├«n desf─â╚Öurarea evenimentelor; turnur─â. 4) fig. Construc╚Ťie rezultat─â din dispunerea specific─â a cuvintelor. 5) Varia╚Ťie a tonului vocii. /├«ntors + suf. ~─âtur─â
întorsătură f. mod de a dispune vorbele sau cugetările.
├«ntors─ât├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«ntoarceri─ş, modu de a te ├«ntoarce, de a ocoli, de a te r─âsuci: tr─âsura sÔÇÖa r─âsturnat la o ├«ntors─âtur─â, pisica a sc─âpat de c├«ne pin c├«teva ├«ntors─âtur─ş, acest dansator are ├«ntors─âtur─ş elegante, acesta face o poezie dintrÔÇÖo ├«ntors─âtur─â de conde─ş. Varia╚Ťiune ├«n vorb─â, stil, c├«ntec: ├«ntors─âturile c├«nteculu─ş privighitori─ş (V. vers). Modu de a te ├«ntoarce, de a prezenta lucrurile: a da o ├«ntors─âtur─â original─â ideilor t─âle, a da o ├«ntors─âtur─â ridicul─â vorbelor cu─şva. Modu cum se prezent─â: afacerea ─şa o ├«ntors─âtur─â grav─â (V. turnur─â).
întorsătură s. v. TURNURĂ.
ÎNTORSĂTURĂ s. cot, cotitură, curbă, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.)

întorsătură dex online | sinonim

întorsătură definitie

Intrare: întorsătură
întorsătură substantiv feminin