Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

54 defini╚Ťii pentru ├«ntors

├ÄNTO├üRCE, ├«nt├│rc, vb. III. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A se ├«napoia2 sau a face s─â se ├«napoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face s─â revin─â. ÔÖŽ Tranz. (Despre o stare afectiv─â sau maladiv─â) A-i cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ÔÖŽ Refl. A se ├«ndrepta spre un punct, schimb├ónd radical direc╚Ťia ini╚Ťial─â. 2. (Pop.) A-╚Öi schimba sau a face pe cineva s─â-╚Öi schimbe p─ârerea, a se r─âzg├óndi sau a face pe cineva s─â se r─âzg├óndeasc─â. A Tranz. A retrage o vorb─â, o promisune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a ├«ntors ploaia ├«n ninsoare. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A i se ├«ntoarce (cuiva) m├ónia = a-i trece sup─ârarea. A i se ├«ntoarce cuiva inima = a i se schimba dispozi╚Ťia, a se ├«mbl├ónzi, a se muia. ÔÖŽ Tranz. (├Änv.) A traduce un text dintr-o limb─â ├«n alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A ├«nv├órti, a suci, a r─âsuci (de pe o parte pe alta). ÔŚŐ Expr. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ntoarce pe dos = a) a (se) nemul╚Ťumi profund; a (se) sup─âra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-╚Öi) strica buna dispozi╚Ťie, a (se) bosumfla. ÔÖŽ Spec. A ├«nv├órti, a r─âsuci resortul unui mecanism. A ├«ntoarce ceasul. ÔÖŽ Tranz. (Pop.) A jug─âni (un animal). 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) mi╚Öca, a(-╚Öi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea ├«n alt─â direc╚Ťie dec├ót cea ini╚Ťial─â. 4 Expr. (Tranz.) A ├«ntoarce cuiva spatele = a pleca ├«n mod ostentativ de l├óng─â cineva; a p─âr─âsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se ├«ntoarce (cuiva) ma╚Ťele sau stomacul pe dos = a i se face sc├órb─â, grea╚Ť─â; fig. a fi dezgustat, sc├órbit. III. Tranz. 1. A schimba pozi╚Ťia unui obiect, a╚Öez├óndu-l invers fa╚Ť─â de pozi╚Ťia anterioar─â sau fa╚Ť─â de pozi╚Ťia fireasc─â ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce casa pe dos = a r─âscoli totul ├«n cas─â. A (o) ├«ntoarce ╚Öi pe o parte (sau fa╚Ť─â) ╚Öi pe alta = a examina am─ânun╚Ťit, a discuta ├«n detaliu. ÔÖŽ A da filele unei c─âr╚Ťi, ale unui caiet etc. ├«nainte sau ├«napoi; a r─âsfoi. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce foaia = a-╚Öi schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ÔÖŽ A pune, a ├«mbr─âca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transform├óndu-i dosul ├«n fa╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A (-╚Öi) ├«ntoarce cojocul (pe partea cealalt─â sau pe dos) = a-╚Öi schimba comportarea, atitudinea ├«n r─âu fa╚Ť─â de cineva. ÔÖŽ A ├«nv├órti paiele, f├ónul etc. astfel ├«nc├ót partea umed─â de la p─âm├ónt s─â ajung─â deasupra. ÔÖŽ A ara din nou un ogor. 2. A da ├«nd─âr─ât, a restitui. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce vizita = a r─âspunde printr-o vizit─â la o vizit─â primit─â anterior. ÔÖŽ Fig. A r─âspl─âti pe cineva pentru o fapt─â bun─â sau rea. ÔÖŽ (Determinat prin ÔÇ×cuv├óntÔÇŁ, ÔÇ×vorb─âÔÇŁ etc.) A r─âspunde, a replica (cu ostenta╚Ťie, cu impertinen╚Ť─â). ÔÇô Lat. intorquere.
├ÄNT├ôRS1 s. n. 1. ├Änapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. R─âsturnare. ├Äntorsul f├ónului. ÔÖŽ Ar─âtur─â (de toamn─â) ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) ├«ntoars─â = a se ├«ntoarce din drum. A merge p├ón─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe ╚Öi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ncovoiat, str├ómb. ÔÖŽ (Despre ceasuri) Cu arcul ├«ncordat. 3. (Pop.) Jug─ânit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ÔŚŐ (Fam.; ╚Öi ├«n loc. adj. ├«ntors pe dos) Profund nemul╚Ťumit, foarte sup─ârat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Me╚Öte╚Öugit. ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNTO├üRCE, ├«nt├│rc, vb. III. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A se ├«napoia2 sau a face s─â se ├«napoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face s─â revin─â. ÔÖŽ Tranz. (Despre o stare afectiv─â sau maladiv─â) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ÔÖŽ Refl. A se ├«ndrepta spre un punct, schimb├ónd radical direc╚Ťia ini╚Ťial─â. 2. (Pop.) A-╚Öi schimba sau a face pe cineva s─â-╚Öi schimbe p─ârerea, a se r─âzg├óndi sau a face pe cineva s─â se r─âzg├óndeasc─â. ÔÖŽ Tranz. A retrage o vorb─â, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a ├«ntors ploaia ├«n ninsoare. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A i se ├«ntoarce (cuiva) m├ónia = a-i trece sup─ârarea. A i se ├«ntoarce cuiva inima = a i se schimba dispozi╚Ťia, a se ├«mbl├ónzi, a se muia. ÔÖŽ Tranz. (├Änv.) A traduce un text dintr-o limb─â ├«n alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A ├«nv├órti, a suci, a r─âsuci (de pe o parte pe alta). ÔŚŐ Expr. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ntoarce pe dos = a) a (se) nemul╚Ťumi profund; a (se) sup─âra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-╚Öi) strica buna dispozi╚Ťie, a (se) bosumfla. ÔÖŽ Spec. A ├«nv├órti, a r─âsuci resortul unui mecanism. A ├«ntoarce ceasul. ÔÖŽ Tranz. (Pop.) A jug─âni (un animal). 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) mi╚Öca, a(-╚Öi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea ├«n alt─â direc╚Ťie dec├ót cea ini╚Ťial─â. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A ├«ntoarce cuiva spatele = a pleca ├«n mod ostentativ de l├óng─â cineva; a p─âr─âsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se ├«ntoarce (cuiva) ma╚Ťele sau stomacul pe dos = a i se face sc├órb─â, grea╚Ť─â; fig. a fi dezgustat, sc├órbit. III. Tranz. 1. A schimba pozi╚Ťia unui obiect, a╚Öez├óndu-l invers fa╚Ť─â de pozi╚Ťia anterioar─â sau fa╚Ť─â de pozi╚Ťia fireasc─â ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce casa pe dos = a r─âscoli totul ├«n cas─â. A (o) ├«ntoarce ╚Öi pe o parte (sau fa╚Ť─â) ╚Öi pe alta = a examina am─ânun╚Ťit, a discuta ├«n detaliu. ÔÖŽ A da filele unei c─âr╚Ťi, ale unui caiet etc. ├«nainte sau ├«napoi; a r─âsfoi. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce foaia = a-╚Öi schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ÔÖŽ A pune, a ├«mbr─âca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transform├óndu-i dosul ├«n fa╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) ├«ntoarce cojocul (pe partea cealalt─â sau pe dos) = a-╚Öi schimba comportarea, atitudinea ├«n r─âu fa╚Ť─â de cineva. ÔÖŽ A ├«nv├órti paiele, lanul etc. astfel ├«nc├ót partea umed─â de la p─âm├ónt s─â ajung─â deasupra. ÔÖŽ A ara din nou un ogor. 2. A da ├«nd─âr─ât, a restitui. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce vizita = a r─âspunde printr-o vizit─â la o vizit─â primit─â anterior. ÔÖŽ Fig. A r─âspl─âti pe cineva pentru o fapt─â bun─â sau rea. ÔÖŽ (Determinat prin ÔÇ×cuv├óntÔÇŁ, ÔÇ×vorb─âÔÇŁ etc.) A r─âspunde, a replica (cu ostenta╚Ťie, cu impertinen╚Ť─â). ÔÇô Lat. intorquere.
├ÄNT├ôRS1 s. n. 1. ├Änapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. R─âsturnare. ├Äntorsul f├ónului. ÔÖŽ Ar─âtur─â (de toamn─â) ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) ├«ntoars─â = a se ├«ntoarce din drum. A merge p├ón─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe, ╚Öi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ncovoiat, str├ómb. 3. (Pop.) Jug─ânit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ÔŚŐ (Fam.; ╚Öi ├«n loc. adj. ├«ntors pe dos) Profund nemul╚Ťumit, foarte sup─ârat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Me╚Öte╚Öugit. ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNTO├üRCE, ├«nt├│rc, vb. III. I. 1. Refl. A veni ├«napoi de unde a plecat; a reveni, a se ├«napoia. Se pref─âcuse a merge la t├órg, dar se-ntorsese pe ocolite, prin cine ╚Ötie c├«te p─âpu╚Öoaie. CAMILAR, TEM. 263. Treceau oamenii care se ├«ntorceau de la lucru ╚Öi c├«ntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 268. Omul acesta se-ntoarce ast─âzi c─âtre sat. ARGHEZI, P. T. 9. ÔŚŐ (├Änt─ârit prin adv. ┬ź├«napoi┬╗) Acei nobili din Ardeal, care fugiser─â ╚Öi acum cereau iertare, voind a se ├«ntoarce ├«napoi. B─éLCESCU, O. II 271. ÔÖŽ Tranz, fact. (Cu privire la fiin╚Ťe) A face s─â revin─â (la locul) de unde a plecat, a aduce ├«napoi, a readuce. L-au luat; da ├«l ├«ntoarcem noi... n-ai grij─â. SADOVEANU, Z. C. 339. Sim╚Ťise el bine c─â pe fugar nu-l ├«ntoarce nimic din calea lui. POPA, V. 112. Alexandru Jpsilante, cu mare nevoie, f─âg─âduieli ╚Öi scutiri putu a-i ├«ntoarce [pe ╚Ť─ârani] iar─â╚Öi la munc─â. B─éLCESCU, O. I 142. ÔÖŽ Tranz. A lovi (pe cineva) din nou o boal─â, a-i reveni boala (sub form─â de acces). S-a n─âpustit asupra bun─ât─â╚Ťilor, c─âci ├«i era foame, ├«ns─â p├«n─â seara l-a ├«ntors boala. PAS, Z. I 218. ├Än var─â l-au prins ni╚Öte friguri de care a sc─âpat ├«n pu╚Ťin─â vreme, dar care, pe toamn─â, l-au ├«ntors iar─â╚Öi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 101. ├Än primejdie de a-l ├«ntoarce boala, subofi╚Ťerul se t├«r├«ise p├«n─â la spi╚Ťerie. RUSSO, S. 30. 2. Refl. A se ├«ndrepta spre un punct, schimb├«nd direc╚Ťia ini╚Ťial─â, a o lua ├«n alt─â parte, a-╚Öi schimba direc╚Ťia. Plutoanele se ├«ntoarser─â ├«ntr-acolo. CAMILAR, N. I 378. Toat─â lumea se ├«ntoarse spre uli╚Ť─â. REBREANU, I. 22. Privitorii... ├«i urau drum bun, ori ├«ncotro s-a ├«ntoarce. CREANG─é, P. 307. ÔŚŐ Tranz. Fig. Ea este o cear─â moale, pe care o ├«ntorc cum mi-e voia. NEGRUZZI, S. I 77. 3. Tranz. Fig. A convinge, a determina (pe cineva) s─â-╚Öi schimbe p─ârerea, hot─âr├«rea, s─â revin─â asupra unei p─âreri sau hot─âr├«ri luate. Oric├«t ar fi vorbit cu el, nu-l puteau ├«ntoarce. DUMITRIU, N. 168. N-a fost putin╚Ť─â s─â-l ├«ntoarc─â din hot─âr├«rea sa. ISPIRESCU, L. 3. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi schimba p─ârerea; a se r─âzg├«ndi. Dar iar m─â ├«ntorc ╚Öi zic: mai ╚Ötii cum vine vremea? CREANG─é, P. 248. Era c├«t p-aci s-o omoare; da s-a ├«ntors... c─â-i era mil─â. ╚śEZ. III 74. ÔÖŽ (Complementul indic─â vorba, promisiunea, hot─âr├«rea, ├«nvoiala etc.) A lua ├«napoi, a reveni asupra... Tot drumul m-am temut s─â nu-╚Öi ia seam─â ╚Öi s─â nu-╚Öi ├«ntoarc─â vorba. C. PETRESCU, R. DR. 253. ÔŚŐ Refl. pas. Nu este cu dreptate ╚Öi cuviin╚Ť─â s─â se ├«ntoarc─â o hot─âr├«re. SADOVEANU, D. P. 45. 4. Intranz. A se preface, a se transforma, a se modifica. ├Äncepe a bura, apoi o ├«ntoarce ├«n lapovi╚Ť─â. CREANG─é, A. 30. ÔŚŐ Expr. (Regional) A i se ├«ntoarce (cuiva) m├«nia = a-i trece sup─ârarea; a se ├«mp─âca. Du-te, maic─â, ╚Öi te-ntoarce, Doar m├«nia i s-o-ntoarce. TEODORESCU, P. P. 519. (Neobi╚Önuit) A se ├«ntoarce inima cuiva = a se ├«mbl├«nzi, a se ├«nmuia. Mult se ├«ntoarse inima Vitaliei de cuvintele maicii stari╚Ťe. ST─éNOIU, C. I. 207. ÔŚŐ Tranz. Nu-mi ├«ntoarce vorbele ├«n cabazl├«c. ALECSANDRI, T. I 68. 5. Tranz. (Determinat prin ┬źcuv├«nt┬╗, ┬źvorb─â┬╗ etc.) A r─âspunde, a replica. M─â rog, Dimitri Mateevici, ├«ntoarse cuv├«nt Pietruga. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/2. II. 1. Tranz. A ├«nv├«rti, a r─âsuci. ├Äntoarce, te rog, cheia... A╚Öa, s─â nu ne mai tulbure nimeni. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 42. B─âg─â cheia ├«n broasca u╚Öii ╚Öi ├«ntorc├«nd-o ni╚Ťel, sc├«r╚Ť! u╚Öa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. ÔŚŐ Expr. (Neobi╚Önuit) A(-i) ├«ntoarce (cuiva) ╚Öurubul = a umbla cu viclenii, cu ├«n╚Öel─âtorii, cu minciuni; a ├«n╚Öela. Mi-o ├«ntors ╚Öurubu pu╚Öchiu cel de Pepelea? ALECSANDRI, T. I 326. A o ├«ntoarce sau (regional) a o ├«ntoarce la ╚Öurub = a-╚Öi schimba atitudinea (spre a ie╚Öi dintr-o ├«ncurc─âtur─â). Spune-mi ce s─â mai fac, cum s-o mai ├«ntorc? RETEGANUL, P. I 68. V─âz├«nd bietul pop─â c─â s-a pus ├«n c├«rd cu nebunii, ├«ncepe s-o ├«ntoarc─â la ╚Öurub. CREANG─é, A. 95. (Regionai) A o ├«ntoarce la viclenie (sau la ╚Öiretlic) = a recurge la viclenii. V─âzu... c─â de ast─â dat─â nu i se prinde vorba, o ├«ntoarse la viclenie. ISPIRESCU, L. 66. O ├«ntoarse ╚Öi d├«nsa la ╚Öiretlic. id. U. 81. ÔŚŐ Refl. Fusu-i r─âpide se-ntoarce, Iute-n aer sf├«r├«ind. ALECSANDRI, P. A. 37. ÔŚŐ Expr. (Regional) A se ├«ntoarce ├«ntr-un c─âlc├«i, se spune despre o persoan─â sprinten─â, harnic─â. Se ├«ntorcea numai ├«ntr-un c─âlc├«i c├«nd poruncea ╚Öi a╚Öeza lucrurile de c─âl─âtorie. ISPIRESCU, L. 13. ÔÖŽ A str├«nge arcul unui ceas pentru a-i pune ├«n mi╚Öcare mecanismul. Ceasul s─â-l ├«ntorci ├«ntotdeauna seara la opt. Asta-i r├«nduiala lui. C. PETRESCU, A. 433. 2. Tranz. (Complementul indic─â o parte a corpului sau corpul ├«ntreg, p. ext. privirea) A schimba pozi╚Ťia, f─âc├«nd o mi╚Öcare ├«n direc╚Ťia opus─â celei de mai ├«nainte; a ├«ndrepta ├«n alt─â direc╚Ťie, ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. ├Äntorcea capul ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga pe g├«tul s─âu lung ╚Öi se uita ├«n─âuntru pe fiecare fereastr─â. DUMITRIU, N. 159. Ne ├«ntorceam privirile la dreapta ╚Öi r─âm├óneam uimi╚Ťi. O p├«nz─â lat─â de ap─â... s-arunc─â de la o ├«n─âl╚Ťime ame╚Ťitoare ├«ntr-o copc─â de piatr─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 159. A ├«ntors ochii ├«n alt─â parte, s─â nu-l vaz─â. CARAGIALE, O. III 77. A-ntors fa╚Ťa la p─ârete. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 147. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce (cuiva) capul (sau min╚Ťile) = a z─âp─âci (pe cineva), a face s─â-╚Öi piard─â capul, a-i suci capul. Fata, bun─â mehenghe, ├«i ├«ntoarce capul ╚Öi Ipate vede c─â nu-i de lep─âdat. CREANG─é, P. 165. A ├«ntoarce (cuiva) spatele (sau dosul, ceafa) = a pleca brusc ╚Öi ├«n mod nepoliticos de l├«ng─â cineva, a p─âr─âsi pe cineva, a nu mai sta de vorb─â cu cineva ├«n semn de desconsiderare. Se hot─âr├« ╚Öi le ├«ntoarse spatele. DUMITRIU, N. 100. ╚śi flutur├«nd din m├«n─â, ├«mi ├«ntoarse spatele nec─âjit. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 24. A-╚Öi ├«ntoarce fa╚Ťa de la (sau de c─âtre) cineva v. fa╚Ť─â. ÔŚŐ Refl. Se ├«ntoarse pe marginea lavi╚Ťei ╚Öi se preg─âti s-asculte. SADOVEANU, B. 58. Se tot ├«ntorcea de se uita ├«napoi. ISPIRESCU, L. 36. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A i se ├«ntoarce (cuiva) ma╚Ťele sau stomacul (pe dos) = a i se face (cuiva) sc├«rb─â, grea╚Ť─â. 3. Refl. (Despre fiin╚Ťe) A da t├«rcoale, a se ├«nv├«rti ├«n jurul... Se tot ├«ntorcea pe l├«ng─â d├«nsul ╚Öi se tot uita. ISPIRESCU, L. 72. 4. Tranz. (Regional) A castra, a scopi. III. Tranz. 1. A schimba pozi╚Ťia (fireasc─â) a unui obiect, a╚Öez├«ndu-l ├«ntr-o pozi╚Ťie opus─â celei vechi; a r─âsturna. R─âstoarn─â albinele frumu╚Öel din p─âl─ârie ├«n bu╚Ötihan, ├«l ├«ntoarce bini╚Öor cu gura ├«n jos. CREANG─é, P. 238. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce casa pe dos = a face mare dezordine ├«n cas─â, a r─âscoli totul ├«n cas─â. A (o) ├«ntoarce ╚Öi pe-o parte (sau fa╚Ť─â) ╚Öi pe alta = a examina am─ânun╚Ťit, a discuta ├«n detaliu. ÔÖŽ A da filele unei c─âr╚Ťi sau unui caiet ├«nainte sau ├«napoi. V. r─âsfoi. ├Äntorc paginile ├«n urm─â. G─âsesc isc─âlituri in arab─â, ├«n persan─â, ├«n georgian─â, ├«n ebraic─â. STANCU, U.R.S.S. 202. A╚Ö dori s─â ├«ntorc ╚Öi cealalt─â pagin─â. SAHIA, N. 118. ├Äntoarse ╚Öi ea foaia ╚Öi ceti. ISPIRESCU, L. 50. V├«ntu-ntoarce-o fil─â Din cartea ce am deschis. EMINESCU, O. IV 193. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce foaia sau a o ├«ntoarce pe foaia cealalt─â = a-╚Öi schimba atitudinea sau purtarea fa╚Ť─â de cineva, devenind mai aspru. Dac─â e ├«ns─â vorba de pistol ╚Öi de asasinate la╚Öe, atunci va ├«ntoarce ╚Öi el foaia ╚Öi va r─âspunde cu v├«rf ╚Öi ├«ndesat. CAMIL PETRESCU, O. II 230. Mai t├órziu dup─â ce se vor fi calmat spiritele, va ├«ntoarce el foaia. REBREANU, R. IIn 151. ÔÖŽ (Cu privire la obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A transforma cos├«nd din nou, astfel ca partea de pe dos (neuzat─â) s─â devin─â fa╚Ť─â. ÔÖŽ (Cu privire la f├«n, paie etc.) A ├«nv├«rti ├«n a╚Öa fel ca partea umed─â de la p─âm├«nt s─â vin─â deasupra. A ├«ntors f├«nul. ÔÖŽ (Cu privire la ogoare) A ara (din nou). 2. A da ├«nd─âr─ât, a restitui. Str─âinul a cerut p├«rc─âl─âbiei s─â ├«mplineasc─â ├«ntocmai zapisele ╚Öi ╚Ömecherii s─â-i pl─âteasc─â ce i se cuvine ╚Öi s─â-i ├«ntoarc─â ce i-au luat. SADOVEANU, D. P. 161. I-au ├«ntors cele trei pungi de bani. SBIERA, P. 245. Ai pierdut? Te ├«mprumut: ├«mi vei ├«ntoarce banii c├«nd vei avea. BOLINTINEANU, O. 368. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce vizita = a r─âspunde printr-o vizit─â unei vizite primite anterior. ╚śi fiindc─â de mult trebuia s─â ├«ntoarc─â vizita unei prietene, a ie╚Öit repede. REBREANU, R. I 246. ÔÖŽ Fig. A r─âspl─âti (pe cineva) pentru o fapt─â bun─â sau rea. Nu ai adus cu tine pe f─âc─âtorul t─âu de bine, ca s─â-i ├«ntoarcem binefacerea. RETEGANUL, P. V 7. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«ntorsei, part. ├«ntors.
├ÄNT├ôRS1 s. n. 1. ├Änapoiere, revenire la punctul de plecare; ├«ntoarcere. Bilet de dus ╚Öi ├«ntors. Ôľş A╚Ö vrea ca ╚Öi la-ntorsul meu S─â fii aici. CO╚śBUC, P. I 281. 2. R─âsturnare (cu partea de jos ├«n sus sau de pe o parte pe alta). ├Äntorsul f├«nului. Ôľş Dup─â ce toate paiele f─âcute au fost scoase afar─â, urmeaz─â ├«ntorsul. PAMFILE, A. R. 210. ÔÖŽ Ar─âtur─â (de toamn─â). Pentru gr├«ul de prim─âvar─â se pot face dou─â ar─âturi: una toamna, care se nume╚Öte ├«ntors... PAMFILE, A. R. 104.
├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. ├Änapoiat, revenit (de unde a plecat). ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) calea ├«ntoars─â (sau drum ├«ntors) = a se ├«ntoarce din drum, a se ├«napoia. ├Äi porunci lui Gustav s─â fac─â drum ├«ntors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a f─âcut... calea ├«ntoars─â, vremea s-a zb├«rlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea s─â faci ├«ntoars─â de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobi╚Önuit) A ├«ndrepta (pe cineva) spre calea ├«ntoars─â = a trimite ├«napoi, a alunga, a goni. ├Äl cumperi?... ori te ├«ndrept spre calea-ntoars─â. ALECSANDRI, T. I 214. A merge p├«n─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe ╚Öi a se ├«ntoarce; a se opri la jum─âtatea drumului. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ndoit, curbat, ├«ncovoiat. Botinele i-s ├«ntoarse la v├«rf, ca ni╚Öte patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea ├«ntoars─â. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Me╚Öte╚Öugit. Nu li mai ie╚Öea din cap cuvintele cele minunate ╚Öi ├«ntoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.
├«nto├írce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nt├│rc, 1 pl. ├«nto├írcem, perf. s. 1 sg. ├«ntors├ęi, 1 pl. ├«nto├írser─âm; part. ├«nt├│rs
întórs s. n.
├«nto├írce vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nt├│rc, perf. s. 1 sg. ├«ntors├ęi, 1 pl. ├«nto├írser─âm; part. ├«nt├│rs
întórs s. n.
ÎNTOÁRCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai ~ acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (~ cârma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.
ÎNTOÁRCE vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorforza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.
ÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. răsucire. 3. v. răsturnare.
ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
A se ├«ntoarce Ôëá a avansa
A ├ÄNTO├üRCE ├«nt├│rc 1. tranz. 1) A face s─â se ├«ntoarc─â. ÔÖŽ ~ ceasul a r─âsuci arcul ceasului (pentru a-l face s─â mearg─â). 2) fam. (despre o boal─â) A lovi din nou; a ├«nturna. Gripa l-a ├«ntors. 3) A schimba cu locul astfel ├«nc├ót o parte s─â ocupe pozi╚Ťia alteia. ~ f├ónul. ÔÖŽ ~ pe o parte ╚Öi pe alta a cerceta am─ânun╚Ťit. ~ casa pe dos a face dezordine ├«n cas─â. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-╚Öi schimba atitudinea fa╚Ť─â de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau p─âr╚Ťi ale corpului) A mi╚Öca ├«ntr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ÔÖŽ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferen╚Ť─â sau sup─ârare fa╚Ť─â de cineva. 5) (bani, lucruri) A da ├«napoi; a ├«napoia; a restitui. ÔÖŽ ~ cuv├óntul a r─âspunde ur├ót. ~ binele (sau r─âul) f─âcut a r─âspl─âti pe cineva pentru o fapt─â bun─â (sau rea). ~ vizita a face o vizit─â de r─âspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jug─âni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrar─â. A ├«ntors-o ├«n frig. /<lat. intorquere
A SE ├ÄNTO├üRCE m─â ├«nt├│rc intranz. 1) A veni ├«napoi (de unde a plecat); a se ├«napoia; a se ├«nturna. ~ acas─â. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la p─ârerea ini╚Ťial─â. 3) A-╚Öi schimba direc╚Ťia ini╚Ťial─â, lu├ónd-o ├«n alt─â parte. ÔŚŐ A i se ~ cuiva ma╚Ťele (sau stomacul) pe dos a i se face grea╚Ť─â. S-a ├«ntors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ ├«ntr-un c─âlc├ói a fi sprinten la treab─â; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere
├ÄNT├ôRS ~o├írs─â (~├│r╚Öi, ~o├írse) 1) v. A ├ÄNTOARCE ╚Öi A SE ├ÄNTOARCE. ÔŚŐ A face cale ~oars─â a se ├«ntoarce. 2) (despre obiecte) Care are form─â ├«ncovoiat─â. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviaz─â de la comportarea normal─â; sucit. Fire ~oars─â. /v. a ├«ntoarce
├«ntoarce v. (activ) 1. a face unele mi╚Öc─âri ├«napoi sau deoparte: a ├«ntoarce capul; 2. a pune pe partea opus─â, a schimba direc╚Ťiunea: a ├«ntoarce pagina; 3. a ├«ndrepta: a ├«ntors arma asupr─â-i; 4. a ├«napoia, a restitui: i-am ├«ntors banii; 5. a aduce ├«nd─âr─ât, a face s─â revie: de ce m─â ├«ntorci din cale? 6. fig. a face s─â-╚Öi schimbe p─ârerea: nu lÔÇÖa putut ├«ntoarce din hot─âr├«rea lui; 7. a converti: i-a ├«ntors la credin╚Ť─â; 8. (absolut) a schimba ├«nvoeala: acum o ├«ntorci...; 9. a ├«ntoarce testiculele vitelor spre a le face incapabile de reproducere. ÔĽĹ (reciproc) 1. a veni acas─â: sÔÇÖa ├«ntors; 2. a se adresa cu rug─âmintea: se ├«ntoarse c─âtre el; 3. a rec├ó╚Ötiga ce pierduse: a-╚Öi ├«ntoarce banii; 4. a-╚Öi lua ├«napoi: eu ├«mi ├«ntorc vorba PANN. [Lat. INTORQUERE].
├«ntors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea ├«ntoars─â EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece ├«ntors. ÔĽĹ n. 1. ├«ntoarcere: la ├«ntors acas─â AL.; 2. ac╚Ťiunea de a ├«ntoarce testiculele la vite.
├«nt├│rc, -├│rs, a -o├írce v. tr. (lat. intorqu├ęre, it. int├│rcere, vfr. entordre, sp. entorchar. V. torc). ├Änv├«rtesc, mi╚Öc ├«n cerc (o roat─â, o frigare). Schimb pozi╚Ťiunea or─ş direc╚Ťiunea,├«ndrept a─şurea: aÔÇÖntoarce capu, ochi─ş, ocheana, tunu spre un punct. A╚Öez pe partea cea-lalt─â (pe dos) o pagin─â, o foa─şe, o ha─şn─â, o m├«nec─â. ├Änapo─şez, restitu─ş: ─ş-am ├«ntors bani─ş. Aduc ├«napo─ş: l-am ├«ntors din deum. Fig. Fac s─â-╚Ť─ş schimb─ş p─ârerea (or─ş hot─âr├«rea), conving, convertesc: l-am ├«ntors la g├«ndur─ş bune, nu l-am putut ├«ntoarce din credin╚Ťa lu─ş. Jug─ânesc: aÔÇÖntoarce un berbece. A oÔÇÖntoarce (pe foa─şa cea-lalt─â, pe alt─â foa─şe), 1. a-╚Ť─ş schimba p─ârerea or─ş afirma╚Ťiunea ca s─â ─şas─â tot ├«n folosu t─â┼ş, 2. a schimba procedura, a proceda ma─ş sever. AÔÇÖntoarce cu─şva vorba, a-─ş repeta obraznic vorbele lu─ş. A-╚Ť─ş ├«ntoarce vorba, a ╚Ť─ş-o schimba, a te r─âzg├«ndi. A-╚Ť─ş ├«ntoarce fa╚Ťa de la cineva, a-l p─âr─âsi, a-l da u─şt─âri─ş. AÔÇÖntoarce cu─şva spatele, 1. a-─ş ar─âta dispre╚Ť, 2. a fugi de el de fric─â. AÔÇÖntoarce un ceasornic, a-─ş ├«nv├«rti (a-─ş str├«nge) coarda cu che─şa ca s─â continue mersu. AÔÇÖntoarce casa cu josuÔÇÖn sus, a face dezordineÔÇÖn ─şa (hara-p─âra, val-v├«rtej). V. intr.Corabia ├«ntoarce, seÔÇÖndreapt─â spre alt punct, ocole╚Öte. Scatiu ├«ntoarce, c├«nt─â ├«ntors, cu ├«ntors─âtur─ş. V. refl. M─âÔÇÖndrept spre partea din apo─ş, la dreapta, la st├«nga (ca un tun, un telescop). M─âÔÇÖntorn, revin (acas─â). M─âÔÇÖndrept, m─â adresez: seÔÇÖntoarse spre mine. M─â a╚Öez pe cealalt─â parte (vorbind de unu care doarme): se ├«ntoarse ╚Öi dormi ├«n ainte. M─â schimb: sÔÇÖa┼ş ├«ntors lucrurile. Fig. A te ├«ntoarce sa┼ş a te ├«nv├«rti ├«ntrÔÇÖun c─âlc├«─ş sa┼ş ├«ntrÔÇÖun pic─şor, a primi foarte vesel o veste. A ╚Ťi se ├«ntoarce (pe dos) sufletu sa┼ş ma╚Ťele sa┼ş inima, a-╚Ť─ş fi foarte grea╚Ť─â. ÔÇô E bine s─â nu se confunde m─âÔÇÖntorc (├«n pat) cu m─âÔÇÖntorn (din drum).
├«nt├│rs, -to├írs─â adj. ├Änturnat, care sÔÇÖa ├«ntors acas─â: povestea┼ş uni─ş din ce─ş ├«ntor╚Ö─ş de la r─âzbo─ş. Sucit, curios: fire ├«ntoars─â (caracter strani┼ş). S. n., pl. ur─ş. ├Äntoarcere: ma─ş grea ├«m─ş pare calea acum laÔÇÖntors acas─â (Al.). Adv. A c├«nta ├«ntors (vorbind despre o pas─âre), a face fel de fel de ├«ntors─âtur─ş de voce.
întoarce vb. v. ANALIZA. CASTRA. COMENTA. DA. EXPLICA. INTERPRETA. ÎNAPOIA. JUGĂNI. METAMORFOZA. MODIFICA. PLĂTI. PREFACE. PRESCHIMBA. REDA. RESTITUI. SCHIMBA. SCOPI. STERILIZA. TĂLMĂCI. TÎLCUI. TRADUCE. TRANSFORMA. TRANSPUNE.
├ÄNTOARCE vb. 1. a se ├«napoia, a reveni, a veni, (pop.) a se ├«nturna, (prin Ban.) a proveni, (├«nv.) a se toarce, a se turna. (C├«nd te-ai ~ acas─â?) 2. a reap─ârea, a recidiva, a reveni, (reg.) a se ├«nturna. (I s-a ~ boala.) 3. (FIZ.) a se r─âsfr├«nge, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (├«nv.) a se refr├«nge. (Unda sonor─â se ~ la ├«nt├«lnirea unui obstacol.) 4. a r─âspunde, a replica. (I-a ~ vreo dou─â!) 5. a (se) ├«nv├«rti, a (se) r─âsuci, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (~ cheia ├«n broasc─â.) 6. (pop.) a c├«rni. (~ c├«rma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. a r─âsturna, (reg.) a ├«mburda. (A ~ m─âm─âliga.) 9. a ├«ndrepta, a ├«ntinde, a ochi, a ╚Ťinti. (A ~ arma spre mine.)
ÎNTORS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. întoarcere, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ cheii în broască.) 3. întoarcere, răsturnare. (~ mămăligii.)
ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)
├«ntors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUG─éNIT. ME╚śTE╚śUGIT. N─éSTRU╚śNIC. NEOBI╚śNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.
FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge f─âr─â s─â se mai ├«ntoarc─â ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, III, 284. V. ╚Öi Eheu! Fugaces... labuntur anni.
IBIS REDIBIS NUNQUAM IN BELLO PERIBIS (lat.) te vei duce, te vei ├«ntoarce niciodat─â nu vei pieri ├«n r─âzboi - Exemplu tipic de oracol ambiguu unde sensul depinde de intona╚Ťie, respectiv de punctua╚Ťie: ÔÇ×te vei duce, te vei ├«ntoarce, niciodat─â (nu) vei pieri ├«n r─âzboiÔÇŁ sau ÔÇ×te vei duce, te vei ├«ntoarce niciodat─â (nu), vei pieri ├«n r─âzboiÔÇŁ.
MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-╚Ťi aminte, omule, c─â pulbere e╚Öti ╚Öi ├«n pulbere te vei ├«ntoarce ÔÇô ÔÇ×GenezaÔÇŁ, 3, 19.
NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va ├«ntoarce ├«n goan─â mereu ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, I, 10, 24. Zadarnic ├«ncerci s─â ├«ngr─âde╚Öti firea, ea ├«╚Öi impune legile.
a avea loc de ├«ntors / de manevr─â expr. a avea condi╚Ťii favorabile pentru desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi
a avea o fa╚Ť─â de confort trei / de melc obosit / de gur─â de canal / de spate de bloc / de biscuit t─âiat / de buzunar ├«ntors expr. (iron.) a fi ur├ót, a avea fizionomie nepl─âcut─â
a da la ├«ntors expr. (de╚Ť.) 1. a schimba subiectul discu╚Ťiei. 2. a face tot posibilul pentru a schimba p─ârerea cuiva despre un de╚Ťinut.
a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.
a întoarce (pe cineva) pe partea cealaltă expr. a bate foarte rău (pe cineva).
a întoarce cu acul pe cineva expr. (intl., înv.) a fura banii cuiva.
a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva).
a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva.
a întoarce șpilul expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva).
a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.
a o da ├«ntoars─â expr. (intl.) 1. a min╚Ťi. 2. a schimba con╚Ťinutul unei declara╚Ťii anterioare; a se dezice de o afirma╚Ťie anterioar─â.
a o da la ├«ntors expr. a se dezice de o afirma╚Ťie anterioar─â.
a o ├«ntoarce ca la Ploie╚Öti expr. a se dezice de o afirma╚Ťie anterioar─â.
a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.).
a-i ├«ntoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a sc├órbi (pe cineva), a-i face grea╚Ť─â (cuiva).
cu dus și întors expr. riscant.
întoarce, întorc v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a riposta.
întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.
nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.

întors dex online | sinonim

întors definitie

Intrare: întoarce
întoarce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: întors (adj.)
întors 1 adj. adjectiv
Intrare: întors (s.n.)
întors 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular