Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«ntorc─âtoare

├ÄNTORC─éT├ôR, ├«ntorc─âtoare, s. n. Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, const├ónd dintr-un b─â╚Ť lung cu care se str├ónge, pe sulul dinainte, p├ónza ╚Ťesut─â; ├«ntinz─âtor, ├«ncord─âtor. ÔÇô ├Äntoarce + suf. -─âtor.
├ÄNTORC─éT├ôR, ├«ntorc─âtoare, s. n. Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, const├ónd dintr-un b─â╚Ť lung cu care se str├ónge, pe sulul dinainte, p├ónza ╚Ťesut─â; ├«ntinz─âtor, ├«ncord─âtor. ÔÇô ├Äntoarce + suf. -─âtor.
├ÄNTORC─éT├ôR, ├«ntorc─âtoare s. n. Pies─â a r─âzboiului de ╚Ťesut, ├«n form─â de b─â╚Ť lung, cu care se str├«nge pe sulul dinainte p├«nza ╚Ťesut─â.
întorcătór s. n., pl. întorcătoáre
întorcătór s. n., pl. întorcătoáre
ÎNTORCĂTÓR s. v. slobozitor.
întorcătoáre s.f. (reg.) amnar.
întorcător n. întinzător.
├ÄNTORC─éTOR s. (TEHN.) ├«ntinz─âtor, slobozitor, (reg.) ├«ncord─âtor, z─âvor, (Munt.) crivea, (Mold. ╚Öi Bucov.) pochiheci, (Olt. ╚Öi Ban.) zatc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)

întorcătoare dex online | sinonim

întorcătoare definitie

Intrare: întorcător
întorcător
Intrare: întorcătoare
întorcătoare