ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat). ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului. 2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.

ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)

ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

ÎNTÓRS ~oársă (~órși, ~oárse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE. ◊ A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce

întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.

întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.

ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)

întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.

întoarsa v. învârtita.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.