Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ├«ntoarsa

├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) ├«ntoars─â = a se ├«ntoarce din drum. A merge p├ón─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe ╚Öi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ncovoiat, str├ómb. ÔÖŽ (Despre ceasuri) Cu arcul ├«ncordat. 3. (Pop.) Jug─ânit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ÔŚŐ (Fam.; ╚Öi ├«n loc. adj. ├«ntors pe dos) Profund nemul╚Ťumit, foarte sup─ârat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Me╚Öte╚Öugit. ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) ├«ntoars─â = a se ├«ntoarce din drum. A merge p├ón─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe, ╚Öi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ncovoiat, str├ómb. 3. (Pop.) Jug─ânit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ÔŚŐ (Fam.; ╚Öi ├«n loc. adj. ├«ntors pe dos) Profund nemul╚Ťumit, foarte sup─ârat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Me╚Öte╚Öugit. ÔÇô V. ├«ntoarce.
├ÄNT├ôRS2, -O├üRS─é, ├«ntor╚Öi, -oarse, adj. 1. ├Änapoiat, revenit (de unde a plecat). ÔŚŐ Expr. A face (sau a apuca) calea ├«ntoars─â (sau drum ├«ntors) = a se ├«ntoarce din drum, a se ├«napoia. ├Äi porunci lui Gustav s─â fac─â drum ├«ntors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a f─âcut... calea ├«ntoars─â, vremea s-a zb├«rlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea s─â faci ├«ntoars─â de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobi╚Önuit) A ├«ndrepta (pe cineva) spre calea ├«ntoars─â = a trimite ├«napoi, a alunga, a goni. ├Äl cumperi?... ori te ├«ndrept spre calea-ntoars─â. ALECSANDRI, T. I 214. A merge p├«n─â la calea ├«ntoars─â = a nu merge departe ╚Öi a se ├«ntoarce; a se opri la jum─âtatea drumului. 2. (Despre obiecte) R─âsucit, ├«ndoit, curbat, ├«ncovoiat. Botinele i-s ├«ntoarse la v├«rf, ca ni╚Öte patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea ├«ntoars─â. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Me╚Öte╚Öugit. Nu li mai ie╚Öea din cap cuvintele cele minunate ╚Öi ├«ntoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.
ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
├ÄNT├ôRS ~o├írs─â (~├│r╚Öi, ~o├írse) 1) v. A ├ÄNTOARCE ╚Öi A SE ├ÄNTOARCE. ÔŚŐ A face cale ~oars─â a se ├«ntoarce. 2) (despre obiecte) Care are form─â ├«ncovoiat─â. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviaz─â de la comportarea normal─â; sucit. Fire ~oars─â. /v. a ├«ntoarce
├«ntors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea ├«ntoars─â EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece ├«ntors. ÔĽĹ n. 1. ├«ntoarcere: la ├«ntors acas─â AL.; 2. ac╚Ťiunea de a ├«ntoarce testiculele la vite.
├«nt├│rs, -to├írs─â adj. ├Änturnat, care sÔÇÖa ├«ntors acas─â: povestea┼ş uni─ş din ce─ş ├«ntor╚Ö─ş de la r─âzbo─ş. Sucit, curios: fire ├«ntoars─â (caracter strani┼ş). S. n., pl. ur─ş. ├Äntoarcere: ma─ş grea ├«m─ş pare calea acum laÔÇÖntors acas─â (Al.). Adv. A c├«nta ├«ntors (vorbind despre o pas─âre), a face fel de fel de ├«ntors─âtur─ş de voce.
ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)
├«ntors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUG─éNIT. ME╚śTE╚śUGIT. N─éSTRU╚śNIC. NEOBI╚śNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.
întoarsa v. învârtita.
a avea o fa╚Ť─â de confort trei / de melc obosit / de gur─â de canal / de spate de bloc / de biscuit t─âiat / de buzunar ├«ntors expr. (iron.) a fi ur├ót, a avea fizionomie nepl─âcut─â
a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.
a o da ├«ntoars─â expr. (intl.) 1. a min╚Ťi. 2. a schimba con╚Ťinutul unei declara╚Ťii anterioare; a se dezice de o afirma╚Ťie anterioar─â.
întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.
nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.

întoarsa dex online | sinonim

întoarsa definitie

Intrare: întors (adj.)
întors 1 adj. adjectiv
Intrare: întoarsa
întoarsa