Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru ├«ntirit

├ÄNTIR├Ź, ├«ntiresc, vb. IV. Tranz. (Regional, ╚Öi ├«n forma intiri) 1. A ├«ndep─ârta (cu for╚Ťa), a alunga, a izgoni. Porunci unui comisar de poli╚Ťie s─â-i ├«ntireasc─â din ora╚Ö. ODOBESCU, S. A. 457. 2. A urm─âri, a prigoni, a persecuta. Spune m─âmuc─âi ce te-ai sup─ârat, mama nu te-o intirit, nici te-o oropsit. CONTEMPORANUL, VI 295. 3. A ├«n╚Ť─ârca. ╚śi-i p─âcat... s-o ├«ntiresc de pe acuma; ce poate ea m├«nca? CONTEMPORANUL, IV 391.- Variante: ├«nter├ş (CONTEMPORANUL, III 294, I. IONESCU, M. 365), intir├ş vb. IV.
├ÄNTIR├Ź, ├«ntiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A alunga. ÔÖŽ A prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A ├«n╚Ť─ârca. [Var.: intir├ş, ├«nt─âr├ş vb. IV] ÔÇô Din ├«n- + bg. teram.
├ÄNTIR├Ź vb. v. alunga, dep─ârta, goni, izgoni, ├«ndep─ârta, ├«n╚Ť─ârca.
├«ntir├ş (├«ntir├ęsc, ├«ntir├şt), vb. ÔÇô 1. A da la o parte, a arunca. ÔÇô 2. A izgoni, a urm─âri. ÔÇô 3. A ├«n╚Ť─ârca mieii, iezii etc. ÔÇô Var. ├«nteri. Sl. t─Ľrjati ÔÇ×a desp─âr╚ŤiÔÇŁ (Cihac, II, 149; Tiktin; DAR), cf. bg. tirjam, sb. tjerati, slov. tirati.
├«ntir├Č v. Mold. a alunga cu de-a sila: s─â ├«ntireasc─â ho╚Ťii NEGR. [Slav. T─ČERATI, a goni].
├«nter├ęsc ╚Öi ├«ntir├ęsc v. tr. (vsl. ter─şati, a urm─âri; nsl. terjati, a exige, tirati, a alunga; s├«rb. terati, a ├«mpinge, a alunga, isterati, a expulsa. V. bitiresc ╚Öi poter─â). Est. Vech─ş. ├Än╚Ťarc. Rar az─ş. Alung, izgonesc, ├«ndep─ârtez, expulsez: a┼ş fost ├«nteri╚Ť─ş din m├«n─âstirile lor (Uric. 429); ╚Öi dac─â o ├«ntere╚Öte cineva (pe holer─â), s─â mul╚Ť─âmim lu─ş Dumneze┼ş (─Čorga, Neam. Rom. Pop. 1, 531). Prigonesc. ÔÇô Forma ├«nti- ├«n rev. I. Crg. 1913, 30. Vech─ş ╚Öi cu ├«n╚Ť. de ÔÇ×conducÔÇŁ.
├«ntir├ęsc, V. ├«nteresc.
întiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNȚĂRCA.

întirit dex online | sinonim

întirit definitie

Intrare: întiri
întiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: întirit
întirit participiu