Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ntinz─âtor

├ÄNTINZ─éT├ôR, ├«ntinz─âtoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a ├«ntinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. B─â╚Ť, lemn la r─âzboiul de ╚Ťesut, cu ajutorul c─âruia se r─âsuce╚Öte ╚Ťes─âtura pe sulul dinainte; ├«ntorc─âtor, ├«ncord─âtor. ÔÇô ├Äntinde + suf. -─âtor.
├ÄNTINZ─éT├ôR, ├«ntinz─âtoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a ├«ntinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. B─â╚Ť, lemn la r─âzboiul de ╚Ťesut, cu ajutorul c─âruia se r─âsuce╚Öte ╚Ťes─âtura pe sulul dinainte; ├«ntorc─âtor, ├«ncord─âtor. ÔÇô ├Äntinde + suf. -─âtor.
├ÄNTINZ─éT├ôR, ├«ntinz─âtori, s. m., ╚Öi ├«ntinz─âtoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru a dezvolta o anumit─â for╚Ť─â de ├«ntindere. ├Äntinz─âtor de cablu.
întinzătór s. n., pl. întinzătoáre
întinzătór s. n., pl. întinzătoáre
ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)
ÎNTINZĂTÓR s v. căpăstru.
ÎNTINZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător
├«ntinz─âtor n. b─â╚Ťul r─âsboiului cu care se str├ónge pe sulul dinainte p├ónza ╚Ťesut─â.
├«ntinz─ât├│r n., pl. oare. Crivea, zatc─â, b─â╚Ťu cu care se str├«nge pe sulu din ainte p├«nza ╚Ťesut─â.
├ÄNTINZ─éTOR s. (TEHN.) 1. cordar, strun─â, (reg.) arip─â, cheie, ├«ncord─âtor, lemnu╚Ö, limb─â, lop─â╚Ťic─â, pan─â, r─âsucitoare, s─âgeat─â, struneal─â, sucitor. (~ la fer─âstr─âu.) 2. ├«ntorc─âtor, slohozi-tor, (reg.) ├«ncord─âtor, z─âvor, (Munt.) crivea, (Mold. ╚Öi Bucov.) pochiheci, (Olt. ╚Öi Ban.) zatc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)
întinzător s. v. CĂPĂSTRU.

întinzător dex online | sinonim

întinzător definitie

Intrare: întinzător
întinzător substantiv neutru