Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ntinare

├ÄNTIN├ü, ├«ntinez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) murd─âri de noroi. ÔÖŽ Fig. A (se) p├óng─âri; a (se) p─âta. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nt├şn] ÔÇô ├Än + tin─â.
├ÄNTIN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntina. ÔÇô V. ├«ntina.
├ÄNTIN├ü, ├«ntinez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. (Reg.) A (se) murd─âri de noroi. ÔÖŽ Fig. A (se) p├óng─âri; a (se) p─âta. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nt├şn] ÔÇô ├Än + tin─â.
├ÄNTIN├üRE s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntina. ÔÇô V. ├«ntina.
├ÄNTIN├ü, ├«ntinez ╚Öi (rar) ├«nt├şn, vb. I. Refl. (Regional) A se murd─âri cu noroi, cu tin─â. N-a voit s─â-i ajute, ci a zis c─â ea nu se va ├«ntina pe picioare, s─âp├«nd la f├«nt├«ne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tin─â ╚śi nu se ├«ntin─â? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ÔÖŽ Fig. A se p├«ng─âri. Oamenii n-au s─â se ├«ntineze ├«n s├«nge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ÔŚŐ Tranz. Vreau s─â-mi ├«ntinez arma ├«n s├«nge de oameni nevinova╚Ťi. CAMILAR, N. I 185.
├ÄNTIN├üRE s. f. (Regional) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntina; fig. p├«ng─ârire.
întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză
întináre s. f., g.-d. art. întinắrii
întiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză
întináre s. f., g.-d. art. întinării
ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.
ÎNTINÁRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, profanare, spurcare, terfelire.
A ├ÄNTIN├ü ~├ęz tranz. 1) A murd─âri cu noroi; a umple de glod; a noroi; a ├«ngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputa╚Ťia) A supune unui tratament compromi╚Ť─âtor. /├«n + tin─â
întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.
├«ntin├ęz v. tr. (d. tin─â). Umplu de tin─â, de glod, de noro─ş. Fig. M├«njesc, profan├ęz: nu v─â ├«ntina╚Ť─ş demnitatea!
întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.
întinare s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE.
├«ntin├í, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) murd─âri. ÔÇô Din ├«n- + tin─â ÔÇ×noroiÔÇŁ (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).

întinare dex online | sinonim

întinare definitie

Intrare: întina (1 -tin)
întina 1 -tin verb grupa I conjugarea I
Intrare: întinare
întinare substantiv feminin
Intrare: întina (1 -tinez)
întina 1 -tinez verb grupa I conjugarea a II-a