Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ntimpinat

├ÄNT├éMPIN├ü, ├«ntß║ąmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ie╚Öi cuiva ├«nainte pentru a-l primi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. recipr. (├Änv. ╚Öi reg.) A (se) ├«nt├ólni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole ├«n calea unei realiz─âri. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face fa╚Ť─â unor cheltuieli, unor obliga╚Ťii. 4. Tranz. (├Änv.) A ie╚Öi cu oaste ├«n calea du╚Ömanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. ╚Öi tranz. (├Änv.) A replica, a r─âspunde. [Var.: ├«ntimpin├í vb. I] ÔÇô ├Än + t├ómpin─â.
ÎNTIMPINÁ vb. I v. întâmpina.
├ÄNT├éMPIN├ü, ├«ntß║ąmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ie╚Öi cuiva ├«nainte pentru a-l primi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. recipr. (├Änv. ╚Öi reg.) A (se) ├«nt├ólni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole ├«n calea unei realiz─âri. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face fa╚Ť─â unor cheltuieli, unor obliga╚Ťii. 4. Tranz. (├Änv.) A ie╚Öi cu oaste ├«n calea du╚Ömanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. ╚Öi tranz. (├Änv.) A replica, a r─âspunde. [Var.: ├«ntimpin├í vb. I] ÔÇô ├Än + t├ómpin─â.
ÎNTIMPINÁ vb. I v. întâmpina.
ÎNTIMPINÁ vb. I v. întîmpina.
├ÄNT├ÄMPIN├ü, ├«nt├«╠ümpin, vb. I. Tranz. 1. A ie╚Öi ├«n calea cuiva, a merge ├«naintea cuiva, a primi pe cineva. Trebuie s─â alerg ├«naintea lui ╚Öi s─â-l ├«nt├«mpin. SAHIA, N. 62. Poate s─â ne-ajung─â cineva din urm─â, ori s─â ne ├«nt├«mpine cineva dinainte. CREANG─é, P. 126. Cu sfetnici vechi de zile m─â-nt├«mpina╚Öi ├«n cale, Ca marmura de alb─â, cu p─âr de aur moale. EMINESCU, O. I 91. Eu pe ori╚Öicine ├Änt├«mpin c├«nd vine; C├«nd pleac─â afar─â, Eu ├«l petrec iar─â (U╚Öa). TEODORESCU, P. P. 247. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri modale introduse prin prep. ┬źcu┬╗) Acum s─âtenii ├«l ├«nt├«mpinaser─â peste tot cu t─âcere ╚Öi cu ochi ├«ncrunta╚Ťi ╚Öi b─ânuitori. REBREANU, R. II 84. M─â-nt├«mpin─â cu veselie ╚śi toate m─â salut─â-n cor. IOSIF, PATR. 31. O bab─â ├«nt├«mpin─â pe fat─â cu bl├«nde╚Ť─â. CREANG─é, P. 288. ÔŚŐ (Subiectul este un abstract) Determinative privitoare la pozi╚Ťia unui loc fa╚Ť─â de punctele cardinale ne ├«nt├«mpin─â extrem de rar. IORDAN, N. L. 107. 2. (├Änvechit ╚Öi regional) A da ├«n cale peste cineva sau ceva; a ├«nt├«lni. A trecut ╚Öi mun╚Ťi ╚Öi ape D─âr├«m├«nd ce-a-nt├«mpinat. CO╚śBUC, P. II 91. Dac─â n-oi mai ├«nt├«mpina eu acolo ╚Öi feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158. ÔŚŐ Refl. reciproc. Se ├«nt├«mpinase ├«n ocolul Foc╚Öanilor ╚Öi se l─âsase cu taberile lor amestecate la satul S─âp─â╚Ťeni, pe lunca ├«nfr─â╚Ťitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170. La ie╚Öirea lui Ieremia-vod─â din biseric─â, ├«ndat─â se ├«nt├«mpinar─â moldovenii s─âi cu ai lui R─âzvan-vod─â. B─éLCESCU, O. I 342. 3. Fig. (Mai ales cu privire la lucruri nepl─âcute, greut─â╚Ťi, necazuri, obstacole) A da peste..., a g─âsi..., a avea parte de... ├Änt├«mpin├«nd mai multe necaze ╚Öi primejdii ├«n calea lor, ├«n sf├«r╚Öit ajunser─â la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178. (├Än forma ├«ntimpina) Ori╚Öiunde s-ar─âta Vorbe dulci ├«ntimpina, ╚śi tr─âia ├«n veselie Ca albina pe c├«mpie. ALECSANDRI, P. I 95. 4. Fig. (├Änvechit, cu privire la cheltuieli) A face fal─â, a acoperi. Osta╚Öii, cu toate c─â leafa lor era ├«nsemnat─â, dar tot n-ar fi putut ├«nt├«mpina cheltuielile lor, dac─â ├«n vreme de r─âzboi nu le-ar fi fost iertat─â prada. B─éLCESCU, O. I 17. (├Än forma ├«ntimpina) ╚Üine, mo╚Ö Ioane, acest mic dar de la mine ╚Öi ├«ntimpin─â-╚Ťi nevoia. CREANG─é, A. 160. ÔÖŽ A ├«ndestula, a ├«mplini. Acolo unde g─âsesc cu ce s─â ├«nt├«mpine pu╚Ťinele lor trebuin╚Ťe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228. 5. (├Änvechit, cu privire la persoane) A replica, a r─âspunde, a obiecta (cuiva). Ar putea s─â ├«nt├«mpine unii din aceia la care m─â refer la ├«nceputul acestei comunic─âri c─â totu╚Öi la noi se cete╚Öte. SADOVEANU, E. 253. Nu te aprinde, ├«l ├«nt├«mpin─â c─âprarul. SLAVICI, O. I 185. ÔŚŐ Refl. impers. A vrut s─â ╚Ötie care e domnul ╚Ť─ârii cel mai vestit... I s-a ├«nt├«mpinat: de bun─â seam─â e Negru-vod─â. ODOBESCU, S. II 509. ÔÇô Variant─â: ├«ntimpin├í vb. I.
├«nt├ómpin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ntß║ąmpin─â
întâmpiná vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 sg. și pl. întâmpină, perf. s. 1 sg. întâmpinái
├ÄNT├éMPIN├ü vb. 1. a primi, (├«nv. ╚Öi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (├«nv.) a t├ómpina. (A ~ oaspe╚Ťii cu p├óine ╚Öi sare.) *2. (fig.) a ├«nt├ólni. (~ unele greut─â╚Ťi.)
ÎNTÂMPINÁ vb. v. întâlni, răspunde, replica, riposta, vedea.
├«nt├«mpin├í (├«ntß║ąmpin, ├«nt├ómpin├ít), vb. ÔÇô 1. A i se ivi cuiva un obstacol sau un du╚Öman. ÔÇô 2. A preveni, a prevedea. ÔÇô 3. A replica, a r─âspunde. ÔÇô 4. A ie╚Öi cuiva ├«nainte pentru a-l primi. ÔÇô 5. A afla, a g─âsi. ÔÇô 6. (Refl.) A se ├«nt├«lni, a da pe fa╚Ť─â. ÔÇô Var. ├«nv. t├«mpina, (├«n)t├«mpina. De la t├«mpi ÔÇ×a tociÔÇŁ, cu suf. -ina, ca cl─âti ÔÇ║ cl─âtina, smuci ÔÇ║ sm─âcina, ro╚Öi ÔÇ║ ru╚Öina etc. Pentru semantism, cf. ost├«mpi ÔÇ×a da la o parteÔÇŁ sau sb. stupiti ÔÇ×a tociÔÇŁ ÔÇ║ ÔÇ×a opriÔÇŁ. Celelalte der. propuse par mai pu╚Ťin probabile: din gr. ߯ŤÇ╬▒╬Ż¤ä╬Ȥë ÔÇ×a ├«nt├«lniÔÇŁ (Cihac, II, 666); de la un lat. *tempin─üre (Byhan 32), din lat. *in-trop─üre, cu ├«nlocuirea suf. in─üre (Cre╚Ťu 339). Mai acceptat─â ├«n general, der. de la t├«mpin─â (Candrea, ├ël├ęments, 26; JB, V, 337; Pu╚Öcariu, Dacor., II, 762; DAR; Scriban) nu este satisf─âc─âtoare, deoarece sensul etimologic (ÔÇ×a primi cu muzic─â de tobi╚ŤeÔÇŁ) nu pare firesc, nepotrivindu-se cu condi╚Ťiile istorice ale rom., ╚Öi nu apare cu nici un sens ├«nv. sau actual al cuv├«ntului, ├«n ciuda afirma╚Ťiei contrare din DAR. etimonul sl. tăźpan┼ş (Rosetti, III, 56), nu e probabil. Der. ├«mt├«mpinare, s. f. (├«nt├«lnire, primire; prevenire; obiec╚Ťie, observa╚Ťie; epilepsie); ├«nt├«mpinat, s. n. (boal─â nedefinit─â a oamenilor ╚Öi vitelor); ├«nt├«mpin─âtur─â (var. ├«ntunchin─âtur─â), s. f. (reumatism poliarticulat acut), numit astfel datorit─â caracterului s─âu brusc, cf. ├«nt├«nitur─â; t├«mpi╚Ö, adv. (├«nv., de ajutor), der. neclar─â, folosit rar ├«n sec. XVII; pre├«nt├«mpina, vb. (a preveni, a anun╚Ťa), der. modern, format pe baza fr. pr├ęvenir.
A ├ÄNT├éMPIN├ü ├«nt├ómpin tranz. 1) (persoane) A a╚Ötepta ie╚Öind ├«n cale (conform unei ├«n╚Ťelegeri prealabile). ÔŚŐ ~ o s─ârb─âtoare (sau o dat─â) a fi ├«n a╚Öteptarea unei s─ârb─âtori (sau a unei date), preg─âtind cele necesare. 2) (obstacole, greut─â╚Ťi) A g─âsi ├«n calea sa; a ├«nt├ólni. /├«n + t├ómpin─â
├«nt├ómpin├á v. 1. a merge ├«naintea cuiva: ie╚Öi s─â-l ├«nt├ómpine; 2. a primi cu onoruri: norodul ├«l ├«nt├ómpin─â cu bucurie NEGR.; 3. a preveni: acei boieri au ├«nt├ómpinat r├ósbunarea sa OD.; 4. fig. a face o obiec╚Ťiune: la acestea el ├«nt├ómpin─â urm─âtoarele; 5. a da peste: a ├«nt├ómpina piedici, greut─â╚Ťi; 6. a suporta: a ├«nt├ómpina cheltueli. [Termen primitiv militar: a ie╚Öi ├«naintea cuiva cu t├ómpine, a-l primi ├«n sunetul instrumentelor].
├«nt├şmpin (est) ╚Öi ├«nt├«╠ümpin1 (vest), a -├í v. tr. (d. timpin─â, t├«mpin─â, daraban─â, care suna c├«nd armatele se c─şocnea┼ş, se ├«ntimpina┼ş). ├Änt├«lnesc, merg ├«naintea cu─şva ca s─â-l primesc: copii─ş l-a┼ş ├«nt├«mpinat pe tat─âl lor, poporu l-a ├«nt├«mpinat cu p├«ne ╚Öi sare pe domn. Previn, apuc ├«n ainte, pre├«ntimpin: a ├«nt├«mpina o boal─â, o nenorocire. Ob─şectez, ripostez: ÔÇ×nu m─â temÔÇŁ, ├«ntimpin─â el. Da┼ş peste, ├«nt├«lnesc: a ├«ntimpina mar─ş dificult─â╚Ť─ş. Suport, pre├«ntimpin, fac fa╚Ť─â: a ├«ntimpina cheltu─şelile. ÔÇô Vech─ş timp-, t├«mp- ╚Öi tump-.
întî́mpin, V. întimpin.
întîmpina vb. v. ÎNTÎLNI. RĂSPUNDE. REPLICA. RIPOSTA. VEDEA.
├ÄNT├ÄMPINA vb. 1. a primi, (├«nv. ╚Öi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (├«nv.) a t├«mpina. (A ~ oaspe╚Ťii cu p├«ine ╚Öi sare.) 2.* (fig.) a ├«nt├«lni. (~ unele greut─â╚Ťi.)

întimpinat dex online | sinonim

întimpinat definitie

Intrare: întâmpina
întâmpina verb grupa I conjugarea I
întimpina verb grupa I conjugarea I
Intrare: întimpinat
întimpinat participiu