Dicționare ale limbii române

O definiție pentru întemeinicire

întemeinicí vb. IV (înv.) a face ca un lucru să fie temeinic; a așeza pe baze solide, trainice.

întemeinicire dex online | sinonim

întemeinicire definitie

Intrare: întemeinici
întemeinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: întemeinicire
întemeinicire infinitiv lung