Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«nt─âritor

├ÄNT─éRIT├ôR, -O├üRE, ├«nt─âritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care d─â puteri, care fortific─â organismul; tonic, fortifiant. ÔŚŐ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un ├«nt─âritor. ÔÇô ├Änt─âri + suf. -tor.
├ÄNT─éRIT├ôR, -O├üRE, ├«nt─âritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care d─â puteri, care fortific─â organismul; tonic, fortifiant. ÔŚŐ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un ├«nt─âritor. ÔÇô ├Änt─âri + suf. -tor.
├ÄNT─éRIT├ôR, -O├üRE, ├«nt─âritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care d─â puteri, care fortific─â organismul; fortifiant. Injec╚Ťii ├«nt─âritoare. ÔŚŐ Fig. Abia pe drumul spre cas─â izbucni Frusinica ├«n pl├«ns. Era ├«ns─â un pl├«ns ├«nvior─âtor, ├«nt─âritor ╚Öi dulce, ca ├«ns─â╚Öi dragostea. MIHALE, O. 433.
întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre
întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre
ÎNTĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)
ÎNTĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întărește organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor
întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.
întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.
ÎNTĂRITOR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)
├ÄNT─éRIT├ôR, -OARE adj. (< ├«nt─âr├ş + suf. -tor, -toare): ├«n sintagma cuv├ónt ├«nt─âritor (v.).
întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.

întăritor dex online | sinonim

întăritor definitie

Intrare: întăritor
întăritor adjectiv