ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; fortifiant. Injecții întăritoare. ◊ Fig. Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre

ÎNTĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

ÎNTĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întărește organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor

întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.

întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.

ÎNTĂRITOR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

ÎNTĂRITÓR, -OARE adj. (< întărí + suf. -tor, -toare): în sintagma cuvânt întăritor (v.).

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.