ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. Tranz. și refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. și refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare.

ÎNTĂRÍRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. Tranz. și refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. și refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare.

ÎNTĂRÍRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe sau materiale) A deveni (mai) rigid, (mai) vîrtos. Cimentul se întărește. ◊ Fig. Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182. 2. Tranz. (Cu privire la piese sau la sisteme tehnice) A mări rezistența. ♦ A fortifica. ♦ A baricada. Altele cînd m-auzeau, Ușile le întăreau, Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. 3. Tranz. A face să prindă puteri (de obicei după o boală), să se întremeze, să se înzdrăvenească. Vezi de țesală caii, după moda nouă care-am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Aduce apă vie de-l învie și apă tare de-l întărește. RETEGANUL, P. III 45. De doi ani îl întărește [pe cal] Cu floarea trifoiului. ALECSANDRI, P. P. 106. ◊ Fig. Simțind că și ursul fuge după el, întări picioarele și mai zdravăn. STĂNOIU, C. I. 158. ♦ Refl. A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. Codrul se întărise; la dreapta și la stînga se înălțau goruni uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, O. I 14. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri morale. Avusese un vis frumos, un dor duios și mîngîietor, care-l întărea în ceasurile lui de oboseală și descurajare. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. Lupta întărește pe cel slab. RUSSO, O. 31. 4. Tranz. (Cu privire la acțiuni, organizații, sisteme etc.) A face să devină (mai) puternic, a consolida. Această reformă bănească va întări cursul leului, ridicînd conținutul lui în aur. HOT. R. B. 12. Ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mat departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99. ◊ Refl. Partidul se întărește și își consolidează legăturile cu clasa muncitoare și cu masele celor ce muncesc primind în rîndurile lui pe cei mai buni, mai devotați și mai hotărîți dintre muncitori și dintre oamenii muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o vorbă, o bănuială). Peste alte cîteva zile însă un rănit, abia sosit, îmi întărește presupunerea. CAMIL PETRESCU, U. N. 423. Alții întăreau spusele celorlalți. CREANGĂ, P. 232. ◊ Refl. Vestea se întărea tot mai tare rostită. SADOVEANU, O. I 512. ♦ Intranz. A sublinia, a accentua, a da mai multă tărie celor spuse. N-are să fie cum a fost, băieți! – întări locotenentul Ghencea. C. PETRESCU, Î. II 11. Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. REBREANU, R. I 235. ♦ A confirma într-o slujbă. Cînd te-i hotărî... să mă vestești prin poștă și eu te întăresc unde-i cere. STĂNOIU, C. I 13. 6. Tranz. A da unei acțiuni putere legală (printr-un act valabil); a da unui act putere legală (prin îndeplinirea formalităților cerute); a legaliza. Scriseră carte și o întăriră. ISPIRESCU, L. 45. Fă hîrtia de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302. ◊ Refl. pas. I se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întărea stăpînirea peste provinciile polone, ce va putea coprinde. BĂLCESCU, O. II 284. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica, a spori în intensitate. Vîntul se întărise și stropii de ploaie conteniseră. SADOVEANU, O. VI 68. Căldura se întărește. DUNĂREANU, CH. 84.

ÎNTĂRÍRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. 1. Faptul de a deveni mai rigid, mai vîrtos. Întărirea varului. 2. Creștere a tăriei, a puterii, a forței (cuiva sau a ceva); consolidare. Întărirea statului de democrație populară este indisolubil legată de întărirea controlului de partid asupra activității tuturor organelor și instituțiilor de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. Burebista se folosea de religie pentru întărirea puterii sale. IST. R.P.R. 35. Mult mai de lipsă ar fi fost companiilor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. 3. Adeverire, confirmare; accentuare, subliniere a celor spuse. Pentru întărirea vorbelor lui, aduse și martori. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un alt pronume, cu scopul de a exprima insistența. ♦ (Învechit) Act legalizat. După moartea mea tu singur, ca un copil ce îmi ești, O să las cu întărire s-o iei, să o moștenești. PANN, P. V. II 58.

întărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 să întăreáscă

întăríre s. f., g.-d. art. întărírii; pl. întăríri

întărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întăreáscă

întăríre s. f., g.-d. art. întărírii; pl. întăríri

ÎNTĂRÍ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. durifica. 4. v. usca. 5. v. consolida. 6. v. fortifica. 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 8. v. întrema. 9. v. amplifica, v. intensifica. 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. v. legaliza. 12. v. confirma. 13. a confirma, a recunoaște, a valida. (L-a ~ în funcție.) 14. v. demonstra. 15. v. susținere. 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strânge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relațiile de prietenie.) 19. v. accentua.

ÎNTĂRÍRE s. 1. v. solidificare. 2. v. durificare. 3. v. consolidare. 4. v. fortificare. 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. v. întremare. 7. v. intensificare. 8. v. amplificare. 9. v. legalizare. 10. v. confirmare. 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strângere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. v. accentuare.

A (se) întări ≠ a (se) înmuia, a (se) răblăji, a slăbi

A se întări ≠ a se moleși

Întărire ≠ slăbire

A ÎNTĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întărească. 2) A fixa, conferind stabilitate. 3) (sisteme tehnice, terenuri, cetăți) A face mai rezistent. 4) (acte, scrisori, semnături) A face valabil, legal (prin aplicarea unei ștampile sau printr-o semnătură); a legaliza; a autentifica; a certifica. 5) (persoane) A numi definitiv într-un grad sau într-un post; a confirma; a definitiva. /în + tare

A SE ÎNTĂRÍ mă întărésc intranz. 1) (despre substanțe, materiale) A deveni tare; a trece în stare solidă; a se învârtoșa; a se solidifica. 2) (despre colectivități) A se uni mai strâns; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vânt) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se înteți. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /în + tare

întărì v. 1. a (se) face tare; 2. a fortifica: a întări o cetate; 3. a confirma, a sancționa: a întări o lege; 4. fig. a consolida: binecuvântarea părinților întărește casele fiilor.

întărire f. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei: 1. fortificațiune; 2. confirmațiune; 3. fig. edificare (sufletească).

întărésc v. tr. Fac tare, fortific: a întări o cetate: Daŭ putere: mîncarea te întărește. Fig. Confirm, sancționez: a întări o lege, o declarațiune. Consolidez, fac să fie durabil: binecuvîntarea părinților întărește casa fiilor. Încurajez: vorba asta l-a întărit. V. refl. Mă întăresc: cetatea, bolnavu s’a întărit.

întăríre f. Acțiunea de a saŭ de a te întări. Fig. Confirmare. Încurajare.

ÎNTĂRI vb. 1. a (se) învîrtoșa, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte s-a ~.) 2. a se bătători, a se ințeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) durifica. (A ~ un metal.) 4. a se împietri, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 5. (CONSTR.) a (se) consolida, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (A ~ fundația unui imobil.) 6. (MIL.) a (se) fortifica, (rar) a (se) retranșa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraș.) 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 8. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. (JUR.) a autentifica, a legaliza, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 12. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 13. (JUR.) a confirma, a recunoaște, a valida. (L-a ~ în funcție.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 15. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a proba, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.) 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strînge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relațiile de prietenie.) 19. a accentua, a evidenția, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.)

ÎNTĂRIRE s. 1. învîrtoșare, solidificare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. durificare. (~ unui metal.) 3. (CONSTR.) consolidare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unui imobil.) 4. (MIL.) fortificare, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) 7. creștere, intensificare, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 8. amplificare, intensificare, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 9. (JUR.) autentificare, legalizare. (~ unui act.) 10. (JUR.) confirmare, consacrare, consfințire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.) 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strîngere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. accentuare, evidențiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența.