Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«nt├órziere

├ÄNT├éRZI├ü, ├«ntß║ąrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) dup─â timpul la care era a╚Öteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva dup─â termenul obi╚Önuit sau fixat; a ap─ârea, a se ivi dup─â timpul prev─âzut. ÔÖŽ Tranz. A ├«mpiedica pe cineva s─â s─âv├ór╚Öeasc─â la timp o ac╚Ťiune, a face ca ceva s─â nu se ├«ndeplineasc─â ├«n termen. 3. A r─âm├óne, a z─âbovi (undeva) mai mult dec├ót este necesar sau prev─âzut. [Pr.: -zi-a] ÔÇô ├Än + t├órziu.
├ÄNT├éRZI├ëRE, ├«nt├órzieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nt├órzia ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. ╚Öi adj. Cu ├«nt├órziere = (care se produce) mai t├órziu dec├ót trebuie sau dec├ót este prev─âzut. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ├«nt├órziere = numaidec├ót, f─âr─â z─âbav─â. ÔŚŐ Expr. A exploda cu ├«nt├órziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dup─â momentul punerii sau al lans─ârii. A fi ├«n ├«nt├órziere = a fi r─âmas ├«n urm─â, a fi ├«nt├órziat. ÔÖŽ Timpul, durata c├ót cineva sau ceva ├«nt├órzie. [Pr.: -zi-e-] ÔÇô V. ├«nt├órzia.
├ÄNT├éRZI├ü, ├«ntß║ąrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) dup─â timpul la care era a╚Öteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva dup─â termenul obi╚Önuit sau fixat; a ap─ârea, a se ivi dup─â timpul prev─âzut. ÔÖŽ Tranz. A ├«mpiedica pe cineva s─â s─âv├ór╚Öeasc─â la timp o ac╚Ťiune, a face ca ceva s─â nu se ├«ndeplineasc─â ├«n termen. 3. A r─âm├óne, a z─âbovi (undeva) mai mult dec├ót este necesar sau prev─âzut. [Pr.: -zi-a] ÔÇô ├Än + t├órziu.
├ÄNT├éRZI├ëRE, ├«nt├órzieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nt├órzia ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. ╚Öi adj. Cu ├«nt├órziere = (care se produce) mai t├órziu dec├ót trebuie sau dec├ót este prev─âzut. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ├«nt├órziere = numaidec├ót, f─âr─â z─âbav─â. ÔŚŐ Expr. A exploda cu ├«nt├órziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dup─â momentul punerii sau al lans─ârii. A fi ├«n ├«nt├órziere = a fi r─âmas ├«n urm─â, a fi ├«nt├órziat. ÔÖŽ Timpul, durata c├ót cineva sau ceva ├«nt├órzie. [Pr.: -zi-e-] ÔÇô V. ├«nt├órzia.
├ÄNT├ÄRZI├ü, ├«nt├«rzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu ├«nt├«rziere fa╚Ť─â de timpul stabilit. ├Ämi face observa╚Ťia c─â nu-i dau lista cu cei ce ├«nt├«rzie diminea╚Ťa. PAS, Z. I 298. La unu, unu ╚Öi un sfert! ├«i spusese Mirel Alcaz. ├Äntrebi de masa mea. ╚śi dac─â ├«nt├«rzii cumva, a╚Ötep╚Ťi. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai ├«nt├«rziai, ╚Öi eu m─â pr─âp─âdeam. ISPIRESCU, L. 10. V─âd c─â arma╚Öul ├«nt├«rzie. NEGRUZZI, S. I 153. ÔŚŐ Refl. (├Änvechit, cu pronun╚Ťare regional─â) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrab─â, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai ├«nt─ârzia! SBIERA, P. 220. Ne ├«nt├«rziesem a doua zi, c─âci c├«nd am ajuns, am g─âsit examenul pe la sf├«r╚Öit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A s─âv├«r╚Öi o ac╚Ťiune mai t├«rziu dec├«t ├«n termenul obi╚Önuit sau fixat (v. z─âbovi); (despre ac╚Ťiuni, fenomene) a se produce cu ├«nt├«rziere fa╚Ť─â de timpul stabilit. A ├«nt├«rziat cu predarea raportului. Ôľş Tat─âl lui ├«nt├órzie s─â se mi╚Öte din pat. PREDA, ├Ä. 173. Evantia cu r─âsuflarea st─âp├«nit─â, cu ochii ├«n lacrimi, a╚Ötept─â un cuv├ónt, care ├«nt├«rzia s─â vie. BART, E. 341. ÔÖŽ Tranz. A ├«mpiedica pe cineva s─â s─âv├«r╚Öeasc─â la timp o ac╚Ťiune, a face s─â z─âboveasc─â, s─â r─âm├«n─â ├«n urm─â, a face ca ceva s─â nu se ├«ndeplineasc─â ├«n termen. M─â ├«nt├«rzii. St─âm prea mult de vorb─â. SAHIA, N. 89. Un g├«nd ne├«n╚Ťeles, o fric─â M─â tot ├«nt├«rzie s─â plec. P─éUN-PINCIO, P. 66. 3. A z─âbovi, a r─âm├«ne (├«ntr-un loc) mai mult dec├«t este cazul. Coana Liza... ├«nt├«rzia spre sear─â la geamul dinspre strad─â, intre dou─â ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat c─â ai s─â umbli drum lung ╚Öi acolo ai s─â ├«nt├«rzii? SADOVEANU, B. 87. ÔŚŐ Refl. (├Änvechit) ├Änt├«rziindu-se ├«mprejurul ╚Öirei, z─âriser─â pe c─âl─âtori. MACEDONSKI, O. III 15. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-a. -Prez. ind. ╚Öi: (rar) ├«nt├«rziez (BASSARABESCU, V. 14).
├ÄNT├ÄRZI├ëRE, ├«nt├«rzieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nt├«rzia ╚Öi rezultatul ei; am├«nare ├«n s─âv├«r╚Öirea unui fapt, a unei ac╚Ťiuni, ├«n ├«ndeplinirea unei lucr─âri; timpul scurs, din momentul c├«nd trebuia s─â se s─âv├«r╚Öeasc─â o ac╚Ťiune, un fapt etc. ╚Öi p├«n─â la ├«ndeplinirea lui. Se ciudea de at├«ta ├«nt├«rziere. ISPIRESCU, L. 38. Gr├«ul e copt, nu mai poate suferi ├«nt├«rziere. CREANG─é, P. 156. Fie╚Ötecare moment de ├«nt├«rziere este un chin. NEGRUZZI, S. III 218. ÔŚŐ Bomb─â cu ├«nt├«rziere = bomb─â care, datorit─â unui mecanism special, explodeaz─â dup─â un interval de timp fixat de mai ├«nainte. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ├«nt├«rziere = mai t├«rziu dec├«t trebuie. Trenul sose╚Öte cu ├«nt├«rziere. Cu ├Änt├«rziere de... = ├«nt├«rziind cu... Grigore sosi de la ╚Ťar─â cu ├«nt├«rziere de c├«teva zile. REBREANU, R. I 185. F─âr─â ├«nt├«rziere ÔÇô imediat, numaidec├«t, f─âr─â z─âbav─â. Se va a╚Öterne f─âr─â ├«ntrziere la lucru. C. PETRESCU, C. V. 31. Trebuia f─âr─â ├«nt├«rziere, pentru lini╚Ötea sa, s─â-╚Öi vaz─â b─âiatul. CARAGIALE, O. III 98. ÔŚŐ Expr. A fi ├«n ├«nt├«rziere = a fi r─âmas ├«n urm─â, a fi ├«nt├«rziat. E ├«n ├«nt├«rziere cu plata impozitului. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-e-.
├«nt├órzi├í (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«ntß║ąrzii, 3 ├«ntß║ąrzie (-zi-e), 1 pl. ├«nt├órzi├ęm; ger. ├«nt├órzi├şnd (-zi-ind); conj. prez. 3 s─â ├«ntß║ąrzie
├«nt├órzi├ęre (-zi-e-) s. f., g.-d. art. ├«nt├órzi├ęrii; pl. ├«nt├órzi├ęri
├«nt├órzi├í vb. (sil. -zi-a), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nt├órzii, 3 sg. ├«nt├órzie (sil. -zi-e), 1 pl. ├«nt├órzi├ęm; ger. ├«nt├órzi├şnd (sil. -zi-ind)
├«nt├órzi├ęre s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. ├«nt├órzi├ęrii; pl. ├«nt├órzi├ęri
├ÄNT├éRZI├ü vb. 1. a z─âbovi, (pop.) a pregeta, (├«nv. ╚Öi reg.) a pesti, (reg.) a b─âciui, a ├«ng─âdui, (fig.) a se ├«ncurca. (A ~ mai mult la b─âutur─â.) 2. a sta, a z─âbovi. (S─â nu ~ mult acolo!) 3. v. am├óna. 4. a lungi, a t─âr─âg─âna, a tergiversa, a trena, (├«nv.) a prelungi. (A mai ~ solu╚Ťionarea problemei.)
ÎNTÂRZIÉRE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.) 3. v. amânare.
A ├ÄNT├éRZI├ü ├«nt├órzii intranz. 1) A sosi mai t├órziu de timpul stabilit. 2) (despre ac╚Ťiuni sau despre fenomene) A se produce dup─â termenul cuvenit sau fixat. 3) A r─âm├óne undeva mai mult dec├ót trebuie; a z─âbovi; a se re╚Ťine. /├«n + t├órziu
├ÄNT├éRZI├ëRE ~i f. A ├ÄNT├éRZIA. ÔŚŐ Cu ~ mai t├órziu dec├ót trebuie. F─âr─â ~ la timpul cuvenit. [G.-D. ├«nt├órzierii; Sil. -zi-e-] /v. a ├«nt├órzia
întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].
întârziere f. zăbavă.
├«nt├«rzi├ęre f. Ac╚Ťiunea de a ├«nt├«rzia, z─âbav─â.
├«nt├«rz├ş─ş ╚Öi -i├ęz, a -├í v. tr. (d. t├«rzi┼ş). R─âm├«n ├«n urm─â cu timpu, z─âbovesc, sosesc t├«rziu: e┼ş am ├«nt├«rziat, ceasornicu a ├«nt├«rziat (a r─âmas ├«n urm─â). V. tr. Fac s─â r─âm├«n─â ├«n urm─â cu timpu: nu m─â ├«nt├«rzia cu palavrele tale! ÔÇô ╚śi -├«╠ürzi─ş (acc. pe ├«).
├ÄNT├ÄRZIA vb. 1. a z─âbovi, (pop.) a pregeta, (├«nv. ╚Öi reg.) a pesti, (reg.) a b─âciui, a ├«ng─âdui, (fig.) a se ├«ncurca. (A ~ mai mult ├«ntr-un loc.) 2. a sta, a z─âbovi. (S─â nu ~ mult acolo!) 3. a am├«na, a ├«ncetini. (A ~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a t─âr─âg─âna, a tergiversa, a trena, (├«nv.) a prelungi. (A mai ~ solu╚Ťionarea problemei.)
ÎNTÎRZIERE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.) 3. amînare, încetinire. (~ producerii unui fenomen.)
├ÄNT├ÄRZIERE. Subst. ├Änt├«rziere, tardivitate (rar); tergiversare, tergiversa╚Ťiune (├«nv.), am├«nare, prorogare, proroga╚Ťie, trenare, t─âr─âg─ânare, t─âr─âg─âneal─â, t├ór─âg─ânire; temporizare; p─âsuial─â, p─âsuire, r─âgaz; z─âbav─â (pop.), z─âbovire (pop.); ├«ncetineal─â, ├«ncetinire, domolire, potolire, potoleal─â (├«nv.); moc─âial─â, mo╚Ömoleal─â, moco╚Öeal─â (pop. ╚Öi fam.); prelungire, lungire; ├«mpiedicare (fig.), fr├«nare (fig.), st─âvilire (fig.). Or─â t├«rzie, ultimul moment, ceasul al 12-lea, ultima clip─â. Reac╚Ťie ├«nt├«rziat─â. Adj. T├«rziu, tardiv, ├«nt├«rziat. T─âr─âg─ânat, z─âbovit (├«nv.); ├«ncet, ├«ncetinit (rar), ├«ncetinel (dim.). Z─âbovitor (├«nv.), z─âbavnic (├«nv.), domol, moc─âit, moco╚Öit, mo╚Ömondit, bun de trimis dup─â moarte (dup─â pop─â). Vb. A ├«nt├«rzia, a fi ├«n ├«nt├«rziere, a veni (a sosi) t├«rziu (cu ├«nt├«rziere), a nu veni (a nu sosi) la timp, a ajunge undeva la spartul t├«rgului (iarmarocului, st├«nii); a se l─âsa a╚Öteptat, a face pe cineva s─â a╚Ötepte. A tergiversa, a am├«na, a am├«na de azi pe m├«ine, a proroga, a trena, a t─âr─âg─âna; a p─âsui, a da r─âgaz. A face ceva cu ├«nt├«rziere, a nu face la timp, a z─âbovi (pop.), a nu se gr─âbi, a-╚Öi face z─âbav─â, a-╚Öi pierde vremea; a (se) moc─âi (pop. ╚Öi fam.), a (se) mo╚Ömoni, a (se) moco╚Öi (pop. ╚Öi fam.), a mo╚Ömondi. A (se) prelungi, a (se) lungi. A ├«mpiedica (fig.), a fr├«na (fig.), a st─âvili (fig.), a potoli, a domoli. A r─âm├«ne ├«n urm─â, a pierde ocazia, a l─âsa s─â treac─â momentul, a sc─âpa trenul (fig.). Adv. Cu ├«nt├«rziere, t├«rziu, am├«nat (├«nv.), prea t├«rziu, ├«n ultimul moment, la ├«nchiderea edi╚Ťiei, ├«n ceasul al 12-lea; peste soroc; agale, alene, ├«ncet, domol, anevoie, ├«nceti╚Öor, ├«ncetinel, f─âr─â zor, f─âr─â grab─â, cu ├«ncetinitorul. V. indolen╚Ť─â, ├«ncetineal─â, lene, moliciune, obstacol, timp.
├«nt├órziere, prelungirea duratei (I, 1) unui sunet (sau a mai multora) dintr-un acord* peste noul* acord, ├«n care se schimb─â celelalte voci (2) ╚Öi din care vocea prelungit─â nu mai face parte. Rezult─â astfel o disonan╚Ť─â* (foarte rar consonan╚Ť─â*) situat─â la o secund─â* superioar─â sau inferioar─â fa╚Ť─â de sunetul real din acord la care de obicei se rezolv─â*, ╚Öi anume pe un timp (1, 2), sau pe o frac╚Ťiune de timp. ├Ä. poate fi: a) simpl─â sau multipl─â (├«nlocuind un sunet real sau mai multe); b) ├«. multiple: de acela╚Öi sens (ascendent sau descendent) sau combinate; c) preg─âtit─â (se rezolv─â la aceea╚Öi voce) sau semipreg─âtit─â (se rezolv─â la alt─â voce): nepreg─âtit─â (atacat─â), numit─â ╚Öi apogiatur─â*. ├Ä. este socotit─â ca o proiec╚Ťie armonic─â a sincopei*.
├ÄNT├éRZI├ëRE (< ├«nt├órzia) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«nt├órzia ╚Öi rezultatul ei; ne├«ndeplinire la timp a unei ac╚Ťiuni; p. ext. timpul care trece ├«ntre momentul ├«n care ar trebui s─â se produc─â ╚Öi momentul ├«n care el se produce de fapt. ÔŚŐ ├Ä. de aprindere = decalaj ├«n timp sau ├«n grade de rota╚Ťie a arborelui cotit, ├«ntre momentul sc├ónteii electrice (la motoarele cu aprindere prin sc├ónteie) sau ├«nceputul injec╚Ťiei (la motoarele Diesel) ╚Öi momentul aprinderii amestecului de carburant. ÔÖŽ (Dr.) Ne├«ndeplinirea ├«n termen a obliga╚Ťiei de c─âtre debitor (├«. debitorului) sau refuzul creditorului de a primi presta╚Ťia debitorului ori ne├«ndeplinirea de c─âtre creditor a anumitor acte ├«n lipsa c─ârora debitorul nu-╚Öi poate executa obliga╚Ťia (├«. creditorului). ÔŚŐ Punerea ├«n ├«. = act prin care creditorul ├«n╚Ötiin╚Ťeaz─â pe debitor c─â obliga╚Ťia e scadent─â ╚Öi c─â el ├«n╚Ťelege s─â ob╚Ťin─â executarea obliga╚Ťiei. 2. Durata ├«ntre momentul ├«n care se produce un eveniment ╚Öi momentul ├«n care se produce un alt eveniment, ulterior condi╚Ťionat de primul.

întârziere dex online | sinonim

întârziere definitie

Intrare: întârzia
întârzia verb grupa I conjugarea I
Intrare: întârziere
întârziere substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e-