Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru întâietor

ÎNTÎIETÓR, -OÁRE, întîietori, -oare, adj. (Învechit) Care ocupă locul de frunte, locul întîi; dintîi. Acestea fiind pururea subordinate celorlalte două clauze, ele nu se vor putea îndeplini niciodată în dauna celor întîietoare. ODOBESCU, S. II 48.
ÎNTÂIETÓR, -OÁRE, întâietori, -oare, adj. (Înv.) Care ocupă locul de frunte, locul întâi, dintâi. – Din întâi2 + suf. -(e)tor.
ÎNTÂIETÓR adj. v. prioritar.
întâietor adj. v. PRIORITAR.

întâietor dex online | sinonim

întâietor definitie

Intrare: întâietor
întâietor