ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mări de o sută de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.

ÎNSUTÍT, -Ă, însutiți, -te, adj. De o sută de ori mai mare sau mai numeros, centuplu; p. ext. mult mai mare, mult mai numeros. – V. însuti sau în + sută + suf. -it.

ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mări de o sută de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.

ÎNSUTÍT, -Ă, însutiți, -te, adj. De o sută de ori mai mare sau mai numeros, centuplu; p. ext. mult mai mare, mult mai numeros. – V. însuti sau în + sută + suf. -it.

ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A mări de o sută de ori; p. ext. a mări foarte mult, a face să fie mult mai mare sau mai numeros. Răcnea cumplit și învîrtea pe deasupra capului o sabie care-și însutea fulgerele în soare. SADOVEANU, O. VII 13. Fiecare om... plătea cît o sută de oameni, căci se lupta pentru dînsul... slobozenia însutește puterea. RUSSO, S. 132.

ÎNSUTÍT, -Ă, însutiți, -te, adj. De o sută de ori mai mare sau mai numeros; p. ext. foarte mare, foarte mult, amplificat. Capacitatea creatoare de istorie a maselor devine însutită în perioadele de revoluție. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/2. ◊ (Adverbial) Cîte-am tras și-am pătimit, Le avem de răsplătit Însutit și înmiit! DEȘLIU, M. 65. Dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153.

însutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însutésc, imperf. 3 sg. însuteá; conj. prez. 3 să însuteáscă

*însutít adj. m., pl. însutíți; f. însutítă, pl. însutíte

însutí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însutésc, imperf. 3 sg. însuteá; conj. prez. 3 sg. și pl. însuteáscă

ÎNSUTÍT adj. (livr.) centuplu. (O sumă ~.)

A ÎNSUTÍ ~ésc tranz. A face să se însutească. /în + sută

A SE ÎNSUTÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de o sută (sau de mai multe sute) de ori. /în + sută

însutì v. a (se) face de o sută de ori mai mare.

însutésc v. tr. Fac de o sută de orĭ maĭ mare.

însutit, -ă adj. Făcut de o sută de orĭ maĭ mare. Adv. A cîștigat însutit.