ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mări de o sută de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.

ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mări de o sută de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.

ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV. Tranz. A mări de o sută de ori; p. ext. a mări foarte mult, a face să fie mult mai mare sau mai numeros. Răcnea cumplit și învîrtea pe deasupra capului o sabie care-și însutea fulgerele în soare. SADOVEANU, O. VII 13. Fiecare om... plătea cît o sută de oameni, căci se lupta pentru dînsul... slobozenia însutește puterea. RUSSO, S. 132.

însutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însutésc, imperf. 3 sg. însuteá; conj. prez. 3 să însuteáscă

însutí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însutésc, imperf. 3 sg. însuteá; conj. prez. 3 sg. și pl. însuteáscă

A ÎNSUTÍ ~ésc tranz. A face să se însutească. /în + sută

A SE ÎNSUTÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de o sută (sau de mai multe sute) de ori. /în + sută

însutì v. a (se) face de o sută de ori mai mare.

însutésc v. tr. Fac de o sută de orĭ maĭ mare.