Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru ├«nsurat

├ÄNSUR├ü, ├«ns├│r, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. fact. (Despre b─ârba╚Ťi) A (se) c─âs─âtori. ÔÇô Probabil lat. *inuxorare (< uxor ÔÇ×so╚ŤieÔÇŁ).
├ÄNSUR├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nsura; ├«nsur─âtoare. ÔÇô V. ├«nsura.
├ÄNSUR├üT2, ├«nsura╚Ťi, adj. (Despre b─ârba╚Ťi) C─âs─âtorit. ÔÇô V. ├«nsura.
├ÄNSUR├ü, ├«ns├│r, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. fact. (Despre b─ârba╚Ťi) A (se) c─âs─âtori. ÔÇô Probabil lat. *inuxorare (< uxor ÔÇ×so╚ŤieÔÇŁ).
├ÄNSUR├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nsura; ├«nsur─âtoare. ÔÇô V. ├«nsura.
├ÄNSUR├üT2, ├«nsura╚Ťi, adj. (Despre b─ârba╚Ťi) C─âs─âtorit. ÔÇô V. ├«nsura.
├ÄNSUR├ü, ├«ns├│r, vb. I. Refl. (Despre un b─ârbat) A lua ├«n c─âs─âtorie o femeie; a se c─âs─âtori. Se ├«nsurase cu o fat─â frumoas─â ╚Öi harnic─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 411. F─ât-Frumos nu f─âcuse nunt─â c├«nd s-a ├«nsurat. CREANG─é, P. 102. Tat─âl meu, v─âz├«ndu-se fl─âc─âu tomnatic, se ├«nsur─â cu jup├«neasa M─ârica. NEGRUZZI, S. I 246. F─â-mi c─âma╚Ö─â de fuior, C─â mi-i g├«ndu s─â m─â-nsor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 365. ÔŚŐ Fig. V─âd, g├«ndul t─âu se-nsoar─â Cu-a mea dorin╚Ť─â. ALECSANDRI, T. II 88. ÔŚŐ Tranz. S─â-l port cu vorbe c─â l-oi ├«nsura cu M─ândica. ALECSANDRI, T. I 318. Matei Basarab... ├«l f─âcu postelnic mare ╚Öi ├«l ├«nsur─â cu Ilinca. B─éLCESCU, O. I 98. ÔŚŐ (Glume╚Ť) G├«nsacul, dorit de g├«╚Öte, ╚Ťipa c├«t ├«i lua gura... Lasc─â te-nsor eu ╚Öi pe tine acu╚Öi, m─âi bucluca╚Öule! CREANG─é, P. 43.
├ÄNSUR├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nsura; ├«nsur─âtoare, c─âs─âtorie. ├Änsuratul de t├«n─âr ╚Öi m├óncarea de diminea╚Ť─â n-au gre╚Ö. NEGRUZZI, S. I 251.
├ÄNSUR├üT2, ├«nsura╚Ťi, adj. m. (Despre b─ârba╚Ťi) Legat, unit prin c─âs─âtorie cu o femeie. Mi-l ├«nchipuiam ├«nsurat, cu copii poate. C. PETRESCU, S. 122. Dar acuma, ├«nsurat, Tr─âiesc ca ╚Ö-un ├«mp─ârat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 394.
însurá (a ~) vb., ind. prez. 1 însór, 3 însoáră, 1 pl. însurắm
însurát s. n.
însurá vb., ind. prez. 1 sg. însór, 3 sg. și pl. însoáră, perf. s. 1 sg. însurái
însurát s. n.
ÎNSURÁ vb. a (se) căsători, (înv.) a (se) desholtei. (S-a ~ după efectuarea stagiului militar.)
ÎNSURÁ vb. v. căputa, încăputa.
ÎNSURÁT s. v. însurătoare.
ÎNSURÁT adj. căsătorit. (Bărbat ~.)
├Änsurat Ôëá nec─âs─âtorit, ne├«nsurat
├«nsur├í (├«ns├│r, ├«nsur├ít), vb. ÔÇô A repara ├«nc─âl╚Ť─âmintea, a pingeli. Lat. *sol─üre, de la solum ÔÇ×talp─âÔÇŁ ╚Öi cu pref. ├«n- (Tiktin, ZRPh., XXIV, 320; Candrea-Dens., 871; DAR).
├«nsur├í (├«ns├│r, ├«nsur├ít), vb. ÔÇô A se c─âs─âtori, a se lega prin c─âs─âtorie un b─ârbat cu o femeie. ÔÇô Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ─ânsor. Lat. uxor─üri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Pu╚Öcariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuv├«nt comun (ALR, I, 251), indic─â numai din punctul de vedere al b─ârbatului c─âs─âtoria, cf. m─ârita. ÔÇô Der. ├«nsur─âtor, adj. (de ├«nsurat); ├«nsurat, s. n. (c─âs─âtorie); ├«nsur─âtoare, s. f. (c─âs─âtorie); ├«nsur─âciune, s. f. (├«nv., c─âs─âtorie); ├«nsur─â╚Ťel, s. m. (persoan─â c─âs─âtorit─â de cur├«nd); dessura, vb. (rar, a divor╚Ťa, a se desp─âr╚Ťi).
A ÎNSURÁ însór tranz. A face să se însoare. /<lat. inuxorare
A SE ├ÄNSUR├ü m─â ├«ns├│r intranz. (despre b─ârba╚Ťi) A se uni prin c─âs─âtorie cu o persoan─â de sex femeiesc. /<lat. inuxorare
├ÄNSUR├üT ~╚Ťi adj. (despre b─ârba╚Ťi) Care este c─âs─âtorit. /v. a ├«nsura
├«nsur├á v. 1. a se c─âs─âtori (vorbind de b─ârba╚Ťi); 2. fig. a se ├«mpreuna: g├óndul t─âu se ÔÇÖnsoar─â cu a mea voin╚Ť─â AL. ghirlanda ce se ÔÇÖnsoar─â cu silfele u╚Öoare EM. [Lat. *UXORARE, din UXOR, so╚Ťie].
├«nsur├á v. a pune c─âpute, a pingeli ├«nc─âl╚Ť─âmintei. [Lat. *INSOLARE, din SOLA, c─âput─â].
├«nsurat a. c─âs─âtorit. ÔĽĹ n. ├«nsur─âtoare. [V. ├«nsura].
1) ├«ns├│r, a ur├í v. tr. (d. sor─â, surat─â, dup─â obice─şu de a onora so╚Ťia cu epitetu de ÔÇ×sor─âÔÇŁ, dup─â cum ╚Öi ─şa onoreaz─â b─ârbatu cu epitetu de ÔÇ×frateÔÇŁ. Dec─ş etim. lat. *uxorare, d. uxor, so╚Ťie, r─âm├«ne zadarnic─â! ÔÇô El ├«nsoar─â, s─â ├«nsoare). C─âs─âtoresc, vorbind de b─ârba╚Ť─ş. V. refl. M─â c─âs─âtoresc: S─â le spu─ş curat, C─â mÔÇÖam ├«nsurat, CÔÇÖo m├«ndr─â cr─â─şas─â, A lumi─ş mireas─â (Al.).
2) ├«ns├│r, a -ur├í v. tr. (lat. *insolo, -├íre, d. s├Álum, talp─â, sol, p─âm├«nt, ├«ld. soleare, a t─âlpui, d. s├│lea, boc├«nc─â. D. s├Álum, pl. s├Ála vine it. suola, fr. sole, germ. sohle, talp─â; d. s├│lea vine it. soglia, fr. seuil, prag). Vech─ş. T─âlpu─şesc, pun t─âlp─ş ├«nc─âl╚Ť─âmintelor.
├«nsurat adj. ╚Öi s. m. (d. ├«nsor 1). C─âs─âtorit. S. n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te ├«nsura: la ├«nsuratu fiilor lu─ş.
ÎNSURA vb. a (se) căsători, (înv.) a (se) desholtei. (S-a ~ după efectuarea stagiului militar.)
însura vb. v. CĂPUTA. ÎNCĂPUTA.
ÎNSURAT s. căsătorie, însurătoare, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)
ÎNSURAT adj. căsătorit. (Bărbat ~.)

însurat dex online | sinonim

însurat definitie

Intrare: însura
însura verb grupa I conjugarea I
Intrare: însurat (adj.)
însurat 1 adj. adjectiv
Intrare: însurat (s.n.)
însurat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular