Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«nsur─âciune

├ÄNSUR─éCI├ÜNE, ├«nsur─âciuni, s. f. (├Änv.) ├Änsur─âtoare. ÔÇô ├Änsura + suf. -─âciune.
├ÄNSUR─éCI├ÜNE, ├«nsur─âciuni, s. f. (├Änv.) ├Änsur─âtoare. ÔÇô ├Änsura + suf. -─âciune.
ÎNSURĂCIÚNE, însurăciuni, s. f. (Învechit) Însurătoare. Îi veni... vremea însurăciunii. RETEGANUL, P. IV 64. Lăudînd plăcerile însurăciunii cu entuziasm... defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75.
însurăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciúnii; pl. însurăciúni
însurăciúne s. f., g.-d. art. însurăciúnii; pl. însurăciúni
ÎNSURĂCIÚNE s. v. căsătorie, însurat, însurătoare.
├«nsur─âc─ş├║ne f. Vech─ş. ├Änsur─âtoare.
însurăciune s. v. CĂSĂTORIE. ÎNSURAT. ÎNSURĂTOARE.

însurăciune dex online | sinonim

însurăciune definitie

Intrare: însurăciune
însurăciune substantiv feminin