ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a conține, a cuprinde. Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice. ▭ Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.

însumá (a ~) vb., ind. prez. 3 însumeáză

însumá vb., ind. prez. 1 sg. însuméz, 3 sg. și pl. însumeáză

ÎNSUMÁ vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

ÎNSUMÁ vb. v. aduna, totaliza.

ÎNSUMÁ vb. I. tr. A totaliza, a cuprinde. [Cf. fr. sommer].

ÎNSUMÁ vb. tr. a totaliza, a cuprinde, a îngloba. (după fr. sommer)

A ÎNSUMÁ ~éz tranz. (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a comporta; a conține. /în + sumă

însumà v: 1. a face suma sau totalul; 2 a înrola.

însuméz v. tr. (în și sumă). Bag în sumă, pun la un loc cu alțiĭ: a însuma un soldat într’un regiment. (V. încorporez). Formez (constituĭ) suma de: acestea însumează multe miĭ.

ÎNSUMA vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

însuma vb. v. ADUNA. TOTALIZA.