Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«nstrunat

├ÄNSTRUN├ü, ├«nstr├║n, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A str├ónge un animal de c─âl─ârie cu chingile sau cu fr├óul; a struni. ÔÖŽ Fig. A re╚Ťine de la o ac╚Ťiune; a st─âvili, a ├«nfr├óna, a struni. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nstrunez] ÔÇô ├Än + strun─â.
├ÄNSTRUN├üT, -─é, ├«nstruna╚Ťi, -te, adj. 1. Acordat. 2. Str├óns ├«n ching─â, ├«n fr├óu; strunit. ÔÖŽ Fig. Potolit; ├«nfr├ónat; strunit. ÔÇô V. ├«nstruna.
├ÄNSTRUN├ü, ├«nstr├║n, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A str├ónge un animal de c─âl─ârie cu chingile sau cu fr├óul; a struni. ÔÖŽ Fig. A re╚Ťine de la o ac╚Ťiune; a st─âvili, a ├«nfr├óna, a struni. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nstrunez] ÔÇô ├Än + strun─â.
├ÄNSTRUN├üT, -─é, ├«nstruna╚Ťi, -te, adj. 1. Acordat. 2. Str├óns ├«n ching─â, ├«n fr├óu; strunit. ÔÖŽ Fig. Potolit; ├«nfr├ónat; strunit. ÔÇô V. ├«nstruna.
├ÄNSTRUN├ü, ├«nstr├║n, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical ├«ntinz├«ndu-i coardele. Iau vioara unui greier ╚Öi-o ├«nstrun s─â-mi plac─â mie. LESNEA, A. 141. Italianul ├«ncepu a-╚Öi ├«nstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. Cine-ascult─â ╚Öi nu-nstrun─â arfa-i de c├«nt─âri bogat─â. EMINESCU, O. IV 120. ÔÖŽ (Prin analogie) A ├«ncorda. ├Änstrun─â iute arcul, puse s─âgeata ╚Öi o lu─â la c─âtare. ISPIRESCU, L. 195. 2. (Cu privire la animale de c─âl─ârie) A str├«nge (cu chingile, cu fr├«ul, cu z─âbala). V. ├«nfr├«na. Puse ╚Öaua pe Murga... o ├«nstrun─â bine. DELAVRANCEA, S. 242. Fr├«ul ├Än cap ├«i b─âga, Frumu╚Öel Mi-l ├«nstruna. TEODORESCU, P. P. 600. ÔŚŐ Fig. Se dete afund ╚Öi mi-╚Öi petrecu veacul cu amar ╚Öi cu ocar─â acolo, ├«nstrunat ╚Öi ├«njghebat ├«n albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii s─âi pustiaz─â codrii f─âr─â d-a b─ânui la╚Ťul ce-i va ├«nstruna ├«ntr-o zi pe to╚Ťi. ODOBESCU, S. I 86.
├ÄNSTRUN├üT, -─é, ├«nstruna╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale) Acordat. Chitar─â ├«nstrunat─â. 2. Str├«ns ├«n ching─â, ├«nfr├«nat. Murgu... ├Änfr├«nat, ├«nstrunat, Bun de ├«nc─âlecat. P─éSCULESCU, L. P. 41. ÔÖŽ Fig. Potolit. ├Ändat─â ce sufl─ârile ├«nstrunate ale zefirului re├«ncep a de╚Ötepta puterile fecund─ârii. ODOBESCU, S. III 41.
înstruná (a ~) vb., ind. prez. 3 înstrúnă/înstruneáză
├«nstrun├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nstr├║n/├«nstrun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nstr├║n─â/├«nstrune├íz─â
ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda.
ÎNSTRUNÁT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strâns, strunit. (Arc ~.)
A ÎNSTRUNÁ înstrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună
├«nstrun├á v. 1. a ├«ncorda: a ├«nstruna arcul; 2. a ├«nfr├óna: la╚Ťul ce-i va ├«nstruna pe lupi; 3. fig. ├«nstrun├óndu-╚Öi m├ónia OD.
├«nstr├║n ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. strun─â). ├Äncordez, ├«ntind struna: a ├«nstruna arcu, vioara. ├Änz─âb─âlez. Fig. Strunesc, ├«nfr├«nez.
ÎNSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a încorda, a întinde, a struni. (A ~ arcul.)
ÎNSTRUNAT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strîns, strunit. (Arc ~.)

înstrunat dex online | sinonim

înstrunat definitie

Intrare: înstruna (1 -un)
înstruna 1 -un verb grupa I conjugarea I
Intrare: înstruna (1 -unez)
înstruna 1 -unez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înstrunat
înstrunat adjectiv