ÎNSTRUȚÁ, înstruțez, vb. I. Tranz. (Reg.) A împodobi (cu flori). – Din în- + struț „buchet de flori”.

înstruțá, înstruțéz, vb. I (reg.) a împodobi cu un struț (buchet) de flori.

înstruțá, vb. refl. – (reg.) A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) (DLRM, MDA).

înstruțá, vb. refl. – A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar 1980: 77). – În- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) + -a.