Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru ├«nstreinare

├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin v├ónzare) st─âp├ónirea unui lucru; a aliena un bun material. ÔÖŽ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere sau de re╚Öedin╚Ť─â, stabilindu-se ├«n alt─â parte. ÔÖŽ Fig. A se ├«ndep─ârta suflete╚Öte; a pierde afec╚Ťiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -str─â-i. ÔÇô Var.: ├«nstrein├í vb. I] ÔÇô ├Än + str─âin.
├ÄNSTR─éIN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nstr─âina ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Rel.) Ac╚Ťiunea c─âlug─ârului care p─âr─âse╚Öte deliberat via╚Ťa social─â pentru a se consacra definitiv, ├«n m─ân─âstire sau ├«n pustnicie, rug─âciunii ╚Öi slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├íre s. f.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁRE s. f. v. înstrăinare.
├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin v├ónzare) st─âp├ónirea unui lucru; a aliena un bun material. ÔÖŽ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere sau de re╚Öedin╚Ť─â, stabilindu-se ├«n alt─â parte. ÔÖŽ Fig. A se ├«ndep─ârta suflete╚Öte; a pierde afec╚Ťiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -str─â-i. ÔÇô Var.: ├«nstrein├í vb. I] ÔÇô ├Än + str─âin.
├ÄNSTR─éIN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nstr─âina ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├íre s. f.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁRE s. f. v. înstrăinare.
├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de re╚Öedin╚Ť─â sau de na╚Ötere, stabilindu-se ├«n alt─â parte ╚Öi rup├«ndu-se de via╚Ťa de p├«n─â atunci; a se dep─ârta suflete╚Öte de cei de care era legat. Biata maic─â sim╚Ťea c─â iar va r─âm├«nea singur─â ╚Öi uitat─â, c─â puiul se ├«nstr─âineaz─â. SADOVEANU, O. I 271. N-a vrut s─â se ├«nstr─âineze de pe locurile unde s-a n─âscut ╚Öi a ├«mb─âtr├«nit. REBREANU, R. I 150. ÔÖŽ Tranz. A face pe cineva s─â se ├«ndep─ârteze de ceva. Dou─â strofe... vom mai transcrie... c─âci urmarea, p├«n─â la sf├«r╚Öit, ne ├«nstr─âineaz─â cu totul de via╚Ťa v├«n─âtorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin v├«nzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din st├«nga drumului a fost cea dint├«i ├«nstr─âinat─â din p─âm├«nturile familiei. Un str─âbunic a ├«nzestrat cu ea o fat─â. REBREANU, R. I 71. ÔŚŐ Absol. Dumneata ai cump─ârat. D├«n╚Öii au cump─ârat... Eu am ├«nstr─âinat ├«n deplin─â st─âp├«nire a facult─â╚Ťilor mele. C. PETRESCU, A. 336. ÔÖŽ A sustrage, a fura. Cei care ├«nstr─âineaz─â bunuri ob╚Öte╚Öti s├«nt pedepsi╚Ťi de lege. ÔÇô Pronun╚Ťat: -str─â-i-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (rar) ├«nstr─â├şn (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 201). ÔÇô Variant─â: ├«nstrein├í vb. I.
├ÄNSTR─éIN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nstr─âina ╚Öi rezultatul ei. 1. ├Ändep─ârtare de locul na╚Öterii sau al domiciliului permanent; pribegie, exil. ├Änstr─âinarea noastr─â este hot─âr├«t─â, cine ╚Ötie pentru c├«t─â vreme! CREANG─é, A. 125. De pe plaiu-nstr─âin─ârii... V─âd o pas─âre voioas─â. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. ├Äntrerupere a unor leg─âturi str├«nse cu cineva; r─âcire a rela╚Ťiilor; r─âceal─â, indiferen╚Ť─â. Timp de patruzeci ╚Öi mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceart─â, nici o ├«nstr─âinare. GALACTION, O. I 18. Zaharia Duhu, petrolistul milionar ╚Öi maniac, fostul c─âut─âtor de comori, ├«l privi cu un fel de ├«nstr─âinare. C. PETRESCU, A. 308. 3. Pierderea caracterului na╚Ťional. Se ╚Ötie c─â unul din capetele de acuza╚Ťie care i se aduceau era ┬ź├«nstr─âinarea┬╗, faptul c─â a scris o serie de poezii ├«n limba francez─â. V. ROM. noiembrie 1953, 316. Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia ├«nstr─âin─ârii ├«n limb─â ╚Öi literatur─â era mai mare. IBR─éILEANU, SP. CR. 101. 4. (Jur.) Transmiterea unui drept sau a unui lucru ├«n proprietatea altei persoane. ÔÖŽ Furt. ÔÇô Pronun╚Ťat: -str─â-i-. ÔÇô Variant─â: ├«nstrein├íre s. f.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁRE s. f. v. înstrăinare.
înstrăiná (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăineáză
înstrăináre (-stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinắrii
├«nstr─âin├í vb. (sil. -str─â-i-), ind. prez. 1 sg. ├«nstr─âin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nstr─âine├íz─â
înstrăináre s. f. (sil. -stră-i-), g.-d. art. înstrăinării; pl. înstrăinări
ÎNSTRĂINÁ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
ÎNSTRĂINÁ vb. v. emigra, expatria, pribegi.
ÎNSTRĂINÁRE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)
├ÄNSTR─éIN├üRE s. v. emigrare, emigra╚Ťie, expatriere, pribegie.
A ├ÄNSTR─éIN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nstr─âineze. 2) jur. A face s─â intre ├«n posesia altcuiva prin cedarea oficial─â a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns ╚Öi pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. ├«n-str─â-i-] /├«n + str─âin
A SE ├ÄNSTR─éIN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A deveni str─âin (suflete╚Öte). 2) A se a╚Öeza cu traiul ├«n alt─â parte, desp─âr╚Ťindu-se de ba╚Ötin─â ╚Öi de cei apropia╚Ťi. /├«n + str─âin
înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.
├«nstr─âinare f. Jur. transferarea unei propriet─â╚Ťi: ├«nstr─âinarea bunurilor Statului.
├«nstr─âin├ęz v. tr. (d. str─âin). Alienez, fac str─âin (d├«nd or─ş v├«nz├«nd): a ├«nstr─âina averea p─ârinteasc─â. V. refl. M─â fac str─âin, m─â dep─ârtez cu trupu sa┼ş cu inima: nu te ├«nstr─âina de patrie! ÔÇô ╚śi streinez ╚Öi ├«nstreinez (Munt.). Vech─ş ╚Öi astr─âinez ╚Öi astriinez.
ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
înstrăina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.
ÎNSTRĂINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)
înstrăinare s. v. EMIGRARE. EMIGRAȚIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE.
├ÄNSTR─éIN├üRE (< ├«nstr─âina) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nstr─âina. 2. (Dr.) Transmitere, prin act juridic ori prin efectul legii, a dreptului de proprietate sau a altor drepturi; alienare. 3. (FILOZ.) No╚Ťiune care ├«nglobeaz─â diferite fenomene de dezumanizare, caracteristice societ─â╚Ťii contemporane; transformarea produselor activit─â╚Ťii omene╚Öti, inclusiv a rela╚Ťiilor ╚Öi institu╚Ťiilor sociale, ├«n for╚Ťe reificate, str─âine ╚Öi ostile omului; depersonalizarea oamenilor, izolarea indivizilor unii de al╚Ťii ╚Öi a individului de societate, denaturarea rela╚Ťiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea iluzorie, denaturat─â a realit─â╚Ťii etc.; alienare. 4. (REL.) Ac╚Ťiunea c─âlug─ârului care p─âr─âse╚Öte deliberat via╚Ťa social─â ╚Öi renun╚Ť─â la drepturile sale civile pentru a se consacra definitiv, ├«n m─ân─âstire sau ├«n pustnicie, rug─âciunii ╚Öi slujirii lui Dumnezeu.

înstreinare dex online | sinonim

înstreinare definitie

Intrare: înstrăina
înstrăina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -str─â-i-
înstreina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înstrăinare
înstreinare
înstrăinare substantiv feminin
  • silabisire: -str─â-i-