Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru ├«nstr─âinat

├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin v├ónzare) st─âp├ónirea unui lucru; a aliena un bun material. ÔÖŽ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere sau de re╚Öedin╚Ť─â, stabilindu-se ├«n alt─â parte. ÔÖŽ Fig. A se ├«ndep─ârta suflete╚Öte; a pierde afec╚Ťiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -str─â-i. ÔÇô Var.: ├«nstrein├í vb. I] ÔÇô ├Än + str─âin.
├ÄNSTR─éIN├üT1 s. n. ├Änstr─âinare. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├ít s. n.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
├ÄNSTR─éIN├üT2, -─é, ├«nstr─âina╚Ťi, -te, adj. 1. Care a ajuns pe m├óna altcuiva dec├ót a posesorului ini╚Ťial. 2. ├Ändep─ârtat sau plecat definitiv de acas─â ├«n alt─â localitate sau ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â; fig. ├«ndep─ârtat, rupt suflete╚Öte de cineva. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.
ÎNSTREINÁT2, -Ă adj. v. înstrăinat2.
├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin v├ónzare) st─âp├ónirea unui lucru; a aliena un bun material. ÔÖŽ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere sau de re╚Öedin╚Ť─â, stabilindu-se ├«n alt─â parte. ÔÖŽ Fig. A se ├«ndep─ârta suflete╚Öte; a pierde afec╚Ťiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -str─â-i. ÔÇô Var.: ├«nstrein├í vb. I] ÔÇô ├Än + str─âin.
├ÄNSTR─éIN├üT1 s. n. ├Änstr─âinare. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├ít s. n.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
├ÄNSTR─éIN├üT2, -─é, ├«nstr─âina╚Ťi, -te, adj. 1. Care a ajuns pe m├óna altcuiva dec├ót a posesorului ini╚Ťial. 2. ├Ändep─ârtat sau plecat definitiv de acas─â ├«n alt─â localitate sau ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â; fig. ├«ndep─ârtat, rupt suflete╚Öte de cineva. [Pr.: -str─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nstrein├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nstr─âina.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.
ÎNSTREINÁT2, -Ă adj. v. înstrăinat2.
├ÄNSTR─éIN├ü, ├«nstr─âinez, vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de re╚Öedin╚Ť─â sau de na╚Ötere, stabilindu-se ├«n alt─â parte ╚Öi rup├«ndu-se de via╚Ťa de p├«n─â atunci; a se dep─ârta suflete╚Öte de cei de care era legat. Biata maic─â sim╚Ťea c─â iar va r─âm├«nea singur─â ╚Öi uitat─â, c─â puiul se ├«nstr─âineaz─â. SADOVEANU, O. I 271. N-a vrut s─â se ├«nstr─âineze de pe locurile unde s-a n─âscut ╚Öi a ├«mb─âtr├«nit. REBREANU, R. I 150. ÔÖŽ Tranz. A face pe cineva s─â se ├«ndep─ârteze de ceva. Dou─â strofe... vom mai transcrie... c─âci urmarea, p├«n─â la sf├«r╚Öit, ne ├«nstr─âineaz─â cu totul de via╚Ťa v├«n─âtorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin v├«nzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din st├«nga drumului a fost cea dint├«i ├«nstr─âinat─â din p─âm├«nturile familiei. Un str─âbunic a ├«nzestrat cu ea o fat─â. REBREANU, R. I 71. ÔŚŐ Absol. Dumneata ai cump─ârat. D├«n╚Öii au cump─ârat... Eu am ├«nstr─âinat ├«n deplin─â st─âp├«nire a facult─â╚Ťilor mele. C. PETRESCU, A. 336. ÔÖŽ A sustrage, a fura. Cei care ├«nstr─âineaz─â bunuri ob╚Öte╚Öti s├«nt pedepsi╚Ťi de lege. ÔÇô Pronun╚Ťat: -str─â-i-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (rar) ├«nstr─â├şn (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 201). ÔÇô Variant─â: ├«nstrein├í vb. I.
├ÄNSTR─éIN├üT, -─é, ├«nstr─âina╚Ťi, -te, adj. 1. ├Ändep─ârtat, plecat de acas─â ├«n alt─â localitate sau ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â; expatriat, exilat. Nicolaie B─âlcescu a murit, ├«nstr─âinat de prea iubita ╚Öi prea dorita sa ╚Ťear─â. ODOBESCU, S. III 489. Inima noastr─â amar te pl├«nge, O! dulce frate ├«nstr─âinat! Martir iubite a libert─â╚Ťii. ALECSANDRI, P. A. 74. ÔÖŽ (Despre locuri sau ╚Ť─âri) Str─âin; p. ext. neprietenos, neprimitor, neospitalier. De pe-aceste locuri eu Nu m-a╚Ö duce niciodat─â, C─âci ├«n ╚Ťar─â-nstr─âinat─â ╚śtiu c─â pl├«nge-voi mereu. CO╚śBUC, P. II 169. 2. Dep─ârtat, izolat. Se ├«nchise ├«n sine, ├«nstr─âinat ╚Öi negru de ├«ntristare. DUMITRIU, N. 92. Pare sup─ârat─â pe tine, ├«n orice caz rece, ├«nstr─âinat─â ╚Öi spune c─â a╚Ťi fost prieteni. DEMETRIUS, C. 41. ÔÇô Pronun╚Ťat: -str─â-i-. ÔÇô Variant─â: ├«nstrein├ít, -─â (IOSIF, PATR. 12) adj.
ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.
ÎNSTREINÁT, -Ă adj. v. înstrăinat.
înstrăiná (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăineáză
înstrăinát (-stră-i-) s. n.
├«nstr─âin├í vb. (sil. -str─â-i-), ind. prez. 1 sg. ├«nstr─âin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nstr─âine├íz─â
înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)
ÎNSTRĂINÁ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
ÎNSTRĂINÁ vb. v. emigra, expatria, pribegi.
ÎNSTRĂINÁT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri ~.)
A ├ÄNSTR─éIN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nstr─âineze. 2) jur. A face s─â intre ├«n posesia altcuiva prin cedarea oficial─â a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns ╚Öi pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. ├«n-str─â-i-] /├«n + str─âin
A SE ├ÄNSTR─éIN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A deveni str─âin (suflete╚Öte). 2) A se a╚Öeza cu traiul ├«n alt─â parte, desp─âr╚Ťindu-se de ba╚Ötin─â ╚Öi de cei apropia╚Ťi. /├«n + str─âin
înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.
├«nstr─âin├ęz v. tr. (d. str─âin). Alienez, fac str─âin (d├«nd or─ş v├«nz├«nd): a ├«nstr─âina averea p─ârinteasc─â. V. refl. M─â fac str─âin, m─â dep─ârtez cu trupu sa┼ş cu inima: nu te ├«nstr─âina de patrie! ÔÇô ╚śi streinez ╚Öi ├«nstreinez (Munt.). Vech─ş ╚Öi astr─âinez ╚Öi astriinez.
ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
înstrăina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.
ÎNSTRĂINAT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri ~.)
├«nstr─âin├ít, -─â, ├«nstr─âina╚Ťi, -te, (├«nstreinat, str─âinat), adj. ÔÇô Plecat definitiv sau temporar din locul de ba╚Ötin─â: ÔÇ×M─â cheam─â codruÔÇÖ la el / S─â-i fiu frate ╚Öi f├órtat, / S─â nu stau ├«nstr─âinatÔÇŁ (Calendar, 1980: 68); ÔÇ×Nu-i trab─â mai mare fune, / NumaÔÇÖ str─âinat ├«n lumeÔÇŁ (Papahagi, 1925: 213). ÔÇô Din ├«nstr─âina (< ├«n- + str─âin < lat. extraneus) (DEX, MDA).
├«nstr─âin├ít, -─â, (├«nstreinat), adj. ÔÇô Plecat definitiv sau temporar din locul de ba╚Ötin─â: ÔÇ×M─â cheam─â codruÔÇÖ la el / S─â-i fiu frate ╚Öi f├órtat, / S─â nu stau ├«nstr─âinatÔÇŁ (Calendar 1980: p 68). ÔÖŽ Motivul ├«nstr─âin─ârii (├«n folclorul maramure╚Öean) trebuie corelat cu institu╚Ťia neamului, deosebit de puternic─â ╚Öi activ─â p├ón─â spre sf├ór╚Öitul sec. XX. De aceea ├«nstr─âinarea se raporteaz─â ├«n special la neam, la familie ╚Öi abia apoi la comunitate, sat sau chiar ╚Ťar─â. (ÔÇ×Nu trebe mai mare fune, / Ca str─âin─âtatea-n lume; / Nu trebe mai mare sfoar─â / Ca str─âin─âtatea-n ╚Ťiar─âÔÇŁ). ÔÇô Din ├«nstr─âina (din str─âin < lat. extraneus) + -at.

înstrăinat dex online | sinonim

înstrăinat definitie

Intrare: înstrăina
înstrăina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -str─â-i-
înstreina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înstrăinat (adj.)
înstreinat 1 adj. adjectiv
înstrăinat 1 adj. adjectiv
  • silabisire: ├«n-str─â-i-nat
Intrare: înstrăinat (s.n.)
înstrăinat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ├«n-str─â-i-nat
înstreinat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular