Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru ├«nstelare

├ÄNSTEL├ü, pers. 3 ├«nsteleaz─â, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. ÔÇô ├Än + stele (pl. lui stea).
├ÄNSTEL├ü, pers. 3 ├«nsteleaz─â, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. ÔÇô ├Än + stele (pl. lui stea).
├ÄNSTEL├ü, ├«nstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi ├«mpodobit cu stele. S─â afle cele flori Ce urze╚Öte ea din zori? Ce lucreaz─â, cum lucreaz─â P├«nÔÇÖ ce noaptea se-nsteleaz─â? ALECSANDRI, P. III 645. ÔŚŐ Tranz. Fig. ├Änstela-vei p─ârul negru cu o spuz─â de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.
├ÄNSTEL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nstela ╚Öi rezultatul ei; podoab─â de stele. (Fig.) El ├«mparte ├«nstelarea-i din hotar p├«n─â-n hotar Pream─ârind pe cel ce fuse ┬ź├«mp─ârat ╚Öi proletar┬╗. EFTIMIU, ├Ä. 179.
înstelá (a ~) vb., ind. prez. 3 însteleáză
înstelá vb., ind. prez. 3 sg. însteleáză
A ├ÄNSTEL├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nsteleze. 2) A ├«mpodobi cu stele. [Sil. ├«n-ste-] /├«n + stele
A SE ÎNSTELÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cer) A se acoperi cu stele. /în + stele

înstelare dex online | sinonim

înstelare definitie

Intrare: înstela
înstela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înstelare
înstelare