5 definiții pentru înstăpânire
ÎNSTĂPÂNÍ, înstăpânesc,
vb. IV.
Refl. A se face stăpân pe ceva. –
În +
stăpâni. ÎNSTĂPÂNÍ, înstăpânesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. –
În +
stăpân. ÎNSTĂPÎNÍ, înstăpînesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.
!înstăpâní (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se înstăpânéște,
imperf. 3
sg. se înstăpâneá;
conj. prez. 3 să se înstăpâneáscă
înstăpâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăpânésc, imperf. 3 sg. înstăpâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăpâneáscă înstăpânire dex online | sinonim
înstăpânire definitie
Intrare: înstăpâni
înstăpâni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înstăpânire
înstăpânire infinitiv lung