ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega. 2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. – În + spumă.

ÎNSPUMÁT, -Ă, înspumați, -te, adj. Plin de spumă, cu spumă; înspumegat. – V. înspuma.

ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega. 2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. – În + spumă.

ÎNSPUMÁT, -Ă, înspumați, -te, adj. Plin de spumă, cu spumă; înspumegat. – V. înspuma.

ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. Tranz. A transforma (un material) în spumă. ♦ A introduce o spumă în masa unui material. ♦ (Rar) A umple (pe cineva sau ceva) de spume.

ÎNSPUMÁT, -Ă, înspumați, -te, adj. 1. Plin de spume, cu spume. Din loc în loc, surpături proaspete, sub care apa plescăia înspumată. GALAN, B. I 46. Apare-un cal, la cotituri Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. COȘBUC, P. I 195. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. 2. (Despre un material) Transformat în spumă; amestecat cu o spumă. Beton înspumat.

înspumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înspumeáză

înspumá vb., ind. prez. 1 sg. înspuméz, 3 sg. și pl. înspumeáză

ÎNSPUMÁT adj. 1. spumegând, (rar) spumat, spumatic. (Cal ~.) 2. spumegat, spumegător, spumegând, spumos, (rar) spumatic, (înv. și reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) 3. v. spumos.

A ÎNSPUMÁ ~éz tranz. 1) A transforma în spumă. 2) A face să se înspumeze. [Sil. în-spu-] /în + spumă

A SE ÎNSPUMÁ mă ~éz intranz. A se umple de spumă; a deveni plin de spumă; a spumega. /în + spumă

înspumat a. 1. acoperit cu spumă: cal înspumat; 2. spumos: vin înspumat.

înspumát, -ă adj. Plin de spumă: cal înspumat. Spumos, care spumegă: vin înspumat.

ÎNSPUMAT adj. 1. spumegînd, (rar) spumat, spumatic. (Cai ~.) 2. spumegat, spumegător, spumegînd, spumos, (rar) spumatic, (înv. și reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) 3. spumos. (Vin ~.)