ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega. 2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. – În + spumă.

ÎNSPUMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înspuma și rezultatul ei. – V. înspuma.

ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega. 2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. – În + spumă.

ÎNSPUMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înspuma și rezultatul ei. – V. înspuma.

ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. Tranz. A transforma (un material) în spumă. ♦ A introduce o spumă în masa unui material. ♦ (Rar) A umple (pe cineva sau ceva) de spume.

ÎNSPUMÁRE s. f. Acțiunea de a înspuma și rezultatul ei.

înspumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înspumeáză

înspumáre s. f., g.-d. art. înspumắrii

înspumá vb., ind. prez. 1 sg. înspuméz, 3 sg. și pl. înspumeáză

înspumáre s. f., g.-d. art. înspumării

A ÎNSPUMÁ ~éz tranz. 1) A transforma în spumă. 2) A face să se înspumeze. [Sil. în-spu-] /în + spumă

A SE ÎNSPUMÁ mă ~éz intranz. A se umple de spumă; a deveni plin de spumă; a spumega. /în + spumă