Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«nspicat

├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da ├«n spic. ÔÇô Lat. inspicare sau ├«n + spic.
├ÄNSPIC├üT, -─é, ├«nspica╚Ťi, -te, adj. (Pop.) 1. Care a dat ├«n spic; care are spice. 2. (Despre p─âr) Cu fire albe; c─ârunt; p. ext. (despre p─ârul sau blana unor animale) cu v├órful de culoare mai deschis─â; cu v├órful ├«n form─â de spic. ÔÖŽ (Despre ╚Ťes─âturi, p. ext. despre obiecte confec╚Ťionate din ╚Ťes─âturi) Cu fire de alt─â culoare, ├«mpestri╚Ťat. ÔÇô V. ├«nspica.
├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da ├«n spic. ÔÇô Lat. inspicare sau ├«n + spic.
├ÄNSPIC├üT, -─é, ├«nspica╚Ťi, -te, adj. (Pop.) 1. Care a dat ├«n spic; care are spice. 2. (Despre p─âr) Cu fire albe; c─ârunt; p. ext. (despre p─ârul sau blana unor animale) cu v├órful de culoare mai deschis─â; cu v├órful ├«n form─â de spic. ÔÖŽ (Despre ╚Ťes─âturi, p. ext. despre obiecte confec╚Ťionate din ╚Ťes─âturi) Cu fire de alt─â culoare, ├«mpestri╚Ťat. ÔÇô V. ├«nspica.
├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Popular, despre graminee) A face spic, a da spic, a da ├«n spic. C├«nd popu╚Öoii fac spice se zice c─â dau spic, dau ├«n spic sau ├«nspic─â. PAMFILE, A. R. 85. Bate v├«ntul, iarba-nspic─â, Jalea m├«ndrei r─âu m─â stric─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 137.
├ÄNSPIC├üT, -─é, ├«nspica╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre plante, p. ext. despre c├«mp) Care a dat ├«n spic; care are spice. ├Äncepeau s─â se ar─âte poienile ├«nspicate ale Ar╚Öi╚Ťei. GALACTION, O. I 208. Pa╚Öii lor... culcau iarba ├«nspicat─â. C. PETRESCU, S. 132. Prin iarba-nspicat─â el vine Ie╚Öit de sub mucede st├«nci; Tiptil se strecoar─â spre mine. CO╚śBUC, P. II 22. 2. (Despre p─ârul oamenilor) Pres─ârat cu fire albe; ├«nc─ârun╚Ťit. De╚Öi avea p─ârul ├«nspicat, se purta ├«nc─â fudul ╚Öi numai cu musta╚Ť─â. SADOVEANU, O. L. 15. Un om nalt, slab, cu barba rar─â ╚Öi ├«nspicat─â. DELAVRANCEA, H. T. 93. ÔÖŽ (Despre ╚Ťes─âturi, p. ext. despre obiecte confec╚Ťionate) Cu fibre de alt─â culoare care apar pe suprafa╚Ťa ╚Ťes─âturii. O cravat─â neagr─â, ├«nspicat─â cu bobi╚Ťe galbene. La TDRG. ÔŚŐ Fig. De trei zile dura o ploaie m─ârunt─â, ├«nspicat─â de fulgi. C. PETRESCU, A. 438. ÔÖŽ (Rar, despre oameni) Cu fa╚Ťa p─âtat─â de semne, de cicatrice. Voinicel... ├Änspicat de v─ârsat. P─éSCULESCU, L. P. 61.
├«nspic├í (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ├«nsp├şc─â
├«nspic├í vb., ind. prez. 3 sg. ├«nsp├şc─â, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsp├şc─â
ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
ÎNSPICÁT adj. (BOT.) (înv.) spicat. (Grâu ~.)
ÎNSPICÁT adj. v. cărunt, sur.
A ├ÄNSPIC├ü pers. 3 ├«nsp├şc─â intranz. (despre plante) A da ├«n spic; a face spic. /<lat. inspicare
├ÄNSPIC├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNSPICA. 2) (despre p─âr) Care are fire c─ârunte; cu fire albe. 3) (despre p─ârul sau despre blana unor animale) Care are v├órful ├«n form─â de spic. 4) (despre ╚Ťes─âturi ╚Öi despre obiecte confec╚Ťionate din ele) Care con╚Ťine fire de alt─â culoare; ├«mpestri╚Ťat. [Sil. ├«n-spi-] /v. a ├«nspica
înspicà v. a căpăta spice. [Lat. SPICARE].
înspicat a. se zice de vitele al căror păr negru, murg sau porumb, e amestecat cu peri albi.
├«╠ünspic, a -├í v. intr. Da┼ş spic: ─şarba ├«nspic─â.
├«nspic├ít, -─â adj. Cu fire de coloare ma─ş deschis─â la v├«rf (care apar ca ni╚Öte spice pe un fond ma─ş ├«nchis): un bo┼ş cu p─âr negru ├«nspicat cu ro╚Ö.
ÎNSPICA vb. (înv.) a spicui. (Grîul a ~.)
ÎNSPICAT adj. (înv.) spicat. (Grîu ~.)
înspicat adj. v. CĂRUNT. SUR.
├«nspic├í, vb. tranz. ÔÇô A da ├«n spic: ÔÇ×C-a-nspica un spic de gr├óu, / ╚ś-a z├óni, ╚Ö-a si t├órziuÔÇŁ (╚śte╚Ťco, 1990: 184). ÔÇô Din lat. (in)spicare (╚ś─âineanu, DEX) sau ├«n- + spic (< lat. spicum) (DEX, MDA).
├«nspic├í, vb. tranz. ÔÇô A da ├«n spic: ÔÇ×C-a-nspica un spic de gr├óu, / ╚ś-a z├óni, ╚Ö-a si t├órziuÔÇŁ (╚śte╚Ťco 1990: 184). ÔÇô ├Än- + spic (< lat. spicum) + -a.

înspicat dex online | sinonim

înspicat definitie

Intrare: înspica
înspica verb grupa I conjugarea I
Intrare: înspicat
înspicat adjectiv