Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ├«nspicare

├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da ├«n spic. ÔÇô Lat. inspicare sau ├«n + spic.
├ÄNSPIC├üRE, ├«nspic─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a ├«nspica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nspica.
├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da ├«n spic. ÔÇô Lat. inspicare sau ├«n + spic.
├ÄNSPIC├üRE, ├«nspic─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a ├«nspica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nspica.
├ÄNSPIC├ü, pers. 3 ├«nsp├şc─â, vb. I. Intranz. (Popular, despre graminee) A face spic, a da spic, a da ├«n spic. C├«nd popu╚Öoii fac spice se zice c─â dau spic, dau ├«n spic sau ├«nspic─â. PAMFILE, A. R. 85. Bate v├«ntul, iarba-nspic─â, Jalea m├«ndrei r─âu m─â stric─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 137.
├«nspic├í (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ├«nsp├şc─â
înspicáre (pop.) s. f., g.-d. art. înspicắrii; pl. înspicắri
├«nspic├í vb., ind. prez. 3 sg. ├«nsp├şc─â, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsp├şc─â
înspicáre s. f., g.-d. art. înspicării; pl. înspicări
ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
A ├ÄNSPIC├ü pers. 3 ├«nsp├şc─â intranz. (despre plante) A da ├«n spic; a face spic. /<lat. inspicare
înspicà v. a căpăta spice. [Lat. SPICARE].
├«╠ünspic, a -├í v. intr. Da┼ş spic: ─şarba ├«nspic─â.
ÎNSPICA vb. (înv.) a spicui. (Grîul a ~.)
├«nspic├í, vb. tranz. ÔÇô A da ├«n spic: ÔÇ×C-a-nspica un spic de gr├óu, / ╚ś-a z├óni, ╚Ö-a si t├órziuÔÇŁ (╚śte╚Ťco, 1990: 184). ÔÇô Din lat. (in)spicare (╚ś─âineanu, DEX) sau ├«n- + spic (< lat. spicum) (DEX, MDA).
├«nspic├í, vb. tranz. ÔÇô A da ├«n spic: ÔÇ×C-a-nspica un spic de gr├óu, / ╚ś-a z├óni, ╚Ö-a si t├órziuÔÇŁ (╚śte╚Ťco 1990: 184). ÔÇô ├Än- + spic (< lat. spicum) + -a.

înspicare dex online | sinonim

înspicare definitie

Intrare: înspica
înspica verb grupa I conjugarea I
Intrare: înspicare
înspicare substantiv feminin