ÎNSPIȚÁ, înspițez, vb. I. Tranz. (Pop.) A pune spițe la o roată. – În + spiță.

ÎNSPIȚÁRE, înspițări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a înspița și rezultatul. ei. – V. înșpița.

ÎNSPIȚÁ, înspițez, vb. I. Tranz. A pune spițe la o roată. – În + spiță.

ÎNSPIȚÁRE, înspițări, s. f. Acțiunea de a înspița și rezultatul ei. – V. înspița.

înspițá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspițeáză

înspițáre (pop.) s. f., g.-d. art. înspițắrii; pl. înspițắri

înspițá vb., ind. prez. 1 sg. înspițéz, 3 sg. și pl. înspițeáză

înspițáre s. f., g.-d. art. înspițării; pl. înspițări

SCAUN DE ÎNSPIȚÁT s. v. cobilă.

înspițà v. a pune spițe unei roți.