Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru înspițare

ÎNSPIȚÁ, înspițez, vb. I. Tranz. (Pop.) A pune spițe la o roată. – În + spiță.
ÎNSPIȚÁRE, înspițări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a înspița și rezultatul. ei. – V. înșpița.
ÎNSPIȚÁ, înspițez, vb. I. Tranz. A pune spițe la o roată. – În + spiță.
ÎNSPIȚÁRE, înspițări, s. f. Acțiunea de a înspița și rezultatul ei. – V. înspița.
înspițá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspițeáză
înspițáre (pop.) s. f., g.-d. art. înspițắrii; pl. înspițắri
înspițá vb., ind. prez. 1 sg. înspițéz, 3 sg. și pl. înspițeáză
înspițáre s. f., g.-d. art. înspițării; pl. înspițări
SCAUN DE ÎNSPIȚÁT s. v. cobilă.
înspițà v. a pune spițe unei roți.

înspițare dex online | sinonim

înspițare definitie

Intrare: înspița
înspița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înspițare
înspițare substantiv feminin