Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«nsp─âim├óntare

├ÄNSP─éIM├éNT├ü, ├«nsp─âimß║ąnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaim─â. ÔÖŽ Tranz. A inspira spaim─â, groaz─â, a b─âga spaima ├«n cineva. ÔÇô ├Än + sp─âim├ónta.
├ÄNSP─éIM├éNT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nsp─âim├ónta ╚Öi rezultatul ei; spaim─â. ÔÇô V. ├«nsp─âim├ónta.
├ÄNSP─éIM├éNT├ü, ├«nsp─âimß║ąnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaim─â. ÔÖŽ Tranz. A inspira spaim─â, groaz─â, a b─âga spaima ├«n cineva. ÔÇô ├Än + sp─âim├ónta.
├ÄNSP─éIM├éNT├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nsp─âim├ónta ╚Öi rezultatul ei; spaim─â. ÔÇô V. ├«nsp─âim├ónta.
├ÄNSP─éIM├ÄNT├ü, ├«nsp─âim├«╠ünt, vb. I. Refl. A sim╚Ťi groaz─â, a fi cuprins de spaim─â. Chiru╚Ťa se-nsp─âim├«nta, ╚śi c─âtr─â nenÔÇÖs─âu gr─âia. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 492. ÔÖŽ Tranz. A pricinui spaim─â, a inspira fric─â; a ├«ngrozi, a ├«nfrico╚Öa. Nu voi ca s─â m─â laud, nici c─â voi s─â te-nsp─âim├«nt. EMINESCU, O. I 147. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) sp─âim├«nt├í (CREANG─é, P. 133, TEODORESCU, P. P. 133) vb. I.
├ÄNSP─éIM├ÄNT├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nsp├óim├«nta; ├«ngrozire, spaim─â. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) sp─âim├«nt├íre (ALECSANDRI, P. II 178) s. f.
├«nsp─âim├ónt├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«nsp─âimß║ąnt─â
înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântắrii
înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. și pl. înspăimântă
înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântării
ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi.
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. v. groază.
A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta
A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta
înspăimântà v. 1. a băga spaimă; 2. a fi coprins de spaimă. [V. spăimântà].
├«nsp─â─şm├«╠ünt, ├«nsp─â─şm├«nt─ât├│r, V. sp─â─şm├«nt, sp─âim├«nt─âtor.
sp─â─şm├«╠ünt ╚Öi ├«nsp- sa┼ş -├ęz ╚Öi (vech─ş, az─ş Ban. ╚Öi Serbia) sp─âm├«╠ünt, la Dos. ├«nsp─âm├«nt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -├ęntis, part. prez. d. expavire, a se sp─â─şm├«nta. Formele cu ─â─ş infl. de spa─şm─â. It. spaventare, fr. ├ępouvanter, sp. pg. espantar. V. speri─ş ╚Öi epav─â). Umplu de spa─şm─â, speri─ş, ├«nfrico╚Öez. V. refl. M─â umplu de spa─şm─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi spemintez, sp─âmintez, sp─âm├«ntez. ├Än Ps. S. 90, 5, spemen╚Ťi(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare sa┼ş armonie vocalic─â). ╚śi spom├«nt (Serbia), ca pom├«nt.
├ÄNSP─éIM├ÄNTA vb. a se cutremura, a se ├«ncr├«ncena, a se ├«nfiora, a se ├«nfrico╚Öa, a se ├«ngrozi, a tremura, a se zgudui, (├«nv. ╚Öi pop.) a se sp─âim├«nta, (├«nv. ╚Öi reg.) a se sp─âima, (reg.) a se ├«nfrica, a se sc├«rbi, (├«nv.) a se mira, (├«nv., ├«n Mold.) a se o╚Ť─âr├«, (reg. fig.) a se te╚Öi, (├«nv. fig.) a se ├«ncre╚Ťi. (S-a ~ la auzul acestei ve╚Öti.)
├ÄNSP─éIM├ÄNTARE s. groaz─â, ├«ncr├«ncenare, ├«nfiorare, ├«nfrico╚Öare, ├«ngrozire, oroare, spaim─â, teroare, (├«nv. ╚Öi pop.) o╚Ť─âr├«re, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (reg.) ├«nfricare, p─âlitur─â, (├«nv.) sp─âim├«ntare, sp─âim├«nt─âtur─â, (fig.) cutremur. (~ pe care o simte.)

înspăimântare dex online | sinonim

înspăimântare definitie

Intrare: înspăimânta
înspăimânta verb grupa I conjugarea I
Intrare: înspăimântare
înspăimântare substantiv feminin