Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru însorți

însorțí, pers. 3 sg. însorțéște, vb. IV refl. (înv.) 1. a fi desemnat, a ieși la sorți. 2. a avea parte, a-i fi ursit, a-i fi dat (ceva, să... ).
însorțésc v. tr. Vechĭ. Trag la sorțĭ.

însorți dex online | sinonim

însorți definitie

Intrare: însorți
însorți