Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«nsingurat

├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. A se izola de lume, de oameni. ÔÇô ├Än + singur.
├ÄNSINGUR├üT, -─é, ├«nsingura╚Ťi, -te, adj. Izolat de lume, de oameni ÔÇô V. ├«nsingura.
├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. ÔÇô ├Än + singur.
├ÄNSINGUR├üT, -─é, ├«nsingura╚Ťi, -le, adj. (Rar) Izolat de lume, de oameni. ÔÇô V. ├«nsingura.
├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. (Rar) A r─âm├«ne singur, a se ├«ndep─ârta de mediul social; a se izola. Al╚Ťii se tr─âgeau ├«n sinea lor, ├«nsingur├«ndu-se. CAMILAR, N. I 91.
├ÄNSINGUR├üT, -─é, ├«nsingura╚Ťi, -te, adj. R─âmas singur; rupt de via╚Ťa social─â, izolat. Tractoarele mergeau ├«nsingurate, ├«n miezul ╚Öesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110. ÔÖŽ P─âr─âsit, stingher. Rizea ├«╚Öi rumeg─â ├«n el am─âr─âciunea... Era at├«t de ├«nsingurat ├«n inima sa, ├«nc├«t avea nevoie s─â vorbeasc─â mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100.
însingurá (a ~) vb., ind. prez. 3 însingureáză
├«nsingur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nsingur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsingure├íz─â
ÎNSINGURÁ vb. v. izola.
ÎNSINGURÁT adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.
A SE ├ÄNSINGUR├ü m─â ~├ęz intranz. (despre persoane) A se izola de mediul social. /├«n + singur
├«ns├şngur (m─â), a -├í, V. singur 2.
2) s├şngur (m─â), -├í v. refl. (dup─â vsl. usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. V. M─â duc ├«n singur─âtate, m─â izolez. ÔÇô ╚śi ├«ns-.
însingura vb. v. IZOLA.
însingurat adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

însingurat dex online | sinonim

însingurat definitie

Intrare: însingura
însingura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însingurat
însingurat adjectiv