Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«nsingurare

├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. A se izola de lume, de oameni. ÔÇô ├Än + singur.
├ÄNSINGUR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«nsingura ╚Öi rezultatul ei; izolare de lume, de oameni. ÔÇô V. ├«nsingura.
├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. ÔÇô ├Än + singur.
├ÄNSINGUR├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a se ├«nsingura ╚Öi rezultatul ei; izolare de lume, de oameni. ÔÇô V. ├«nsingura.
├ÄNSINGUR├ü, ├«nsingurez, vb. I. Refl. (Rar) A r─âm├«ne singur, a se ├«ndep─ârta de mediul social; a se izola. Al╚Ťii se tr─âgeau ├«n sinea lor, ├«nsingur├«ndu-se. CAMILAR, N. I 91.
├ÄNSINGUR├üRE s. f. (Rar) Izolare, fug─â, retragere de lume, de oameni. S─â spargi ├«nsingur─ârii ucig─âtoare zidul, S─â arzi cu v├«lv├«taie aprins─â, de pojar, S─â fii de via╚Ť─â nou─â ╚Öi bun─â f─âurar. DE╚śLIU, G. 7.
însingurá (a ~) vb., ind. prez. 3 însingureáză
însinguráre s. f., g.-d. art. însingurắrii
├«nsingur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nsingur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsingure├íz─â
însinguráre s. f., g.-d. art. însingurării
ÎNSINGURÁ vb. v. izola.
ÎNSINGURÁRE s. v. izolare.
A SE ├ÄNSINGUR├ü m─â ~├ęz intranz. (despre persoane) A se izola de mediul social. /├«n + singur
├«ns├şngur (m─â), a -├í, V. singur 2.
2) s├şngur (m─â), -├í v. refl. (dup─â vsl. usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. V. M─â duc ├«n singur─âtate, m─â izolez. ÔÇô ╚śi ├«ns-.
însingura vb. v. IZOLA.
însingurare s. v. IZOLARE.

însingurare dex online | sinonim

însingurare definitie

Intrare: însingura
însingura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însingurare
însingurare substantiv feminin