ÎNSILOZÁ, însilozez, vb. I. Tranz. A depozita (cereale, furaje, etc.) într-un siloz. – În + siloz.

ÎNSILOZÁRE, însilozări, s. f. Acțiunea de a însiloza și rezultatul ei. – V. însiloza.

ÎNSILOZÁ, însilozez, vb. I. Tranz. A depozita (cereale, furaje, etc.) într-un siloz. – În + siloz.

ÎNSILOZÁRE, însilozări, s. f. Acțiunea de a însiloza și rezultatul ei. – V. însiloza.

ÎNSILOZÁ, însilozez, vb. I. Tranz. A depozita ceva într-un siloz. Fiecare gospodărie agricolă de stat sau colectivă și fiecare gospodărie țărănească trebuie să însilozeze pe lîngă necesarul calculat, după numărul de animale, cantități mai mari de nutrețuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771.

ÎNSILOZÁRE însilozări, s. f. Depozitare într-un siloz. De organizarea în bune condițiuni a recepționării și însilozării sfeclei de zahăr depinde realizarea în mod sistematic a planului de producție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2805.

însilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 însilozeáză

însilozáre s. f., g.-d. art. însilozắrii; pl. însilozắri

însilozá vb., ind. prez. 1 sg. însilozéz, 3 sg. și pl. însilozeáză

însilozáre s. f., g.-d. art. însilozării; pl. însilozări

ÎNSILOZÁ vb. I. tr. 1. A depozita ceva într-un siloz. 2. A conserva nutrețul verde, supunând plantele unei fermentații lactice. [< în- + siloz, după fr. ensiler].

ÎNSILOZÁRE s.f. Acțiunea de a însiloza și rezultatul ei. [< însiloza].

ÎNSILOZÁ vb. tr. 1. a depozita (cereale, furaje etc.) într-un siloz. 2. a conserva nutrețul verde, supunând plantele unei fermentații lactice. (< în- + siloz)

A ÎNSILOZÁ ~éz tranz. (nutrețuri) A depozita în silozuri. /în + siloz

ÎNSILOZÁRE (< însiloza) s. f. Metodă de conservare a furajelor verzi și suculente (tulpini de porumb, lucernă etc.) în gropi sau în construcții speciale, în condiții de fermentație anaerobă, cu predominanța fermentației lactice.