ÎNSEMÁ, însém, vb. I. Tranz. (Regional, rar, folosit și absolut) A cîștiga, a agonisi. Du-te și te bagă undeva slugă... și mai înseamă-ți și tu baremi pentru tine. RETEGANUL, P. V 3.

ÎNSEMÁ vb. I. v. însăma.

însemá vb., ind. prez. 3 sg. înseámă