Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru ├«nseilare

├ÄNS─éIL├ü, ├«ns─âilez, vb. I. Tranz. A coase ├«n mod provizoriu cu ├«mpuns─âturi dep─ârtate; a prinde cu un fir de a╚Ť─â (alb─â) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ÔÖŽ Fig. A face superficial un lucru; a ├«njgheba; a improviza, a ├«n╚Öira. [Pr.: -s─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nseil├í vb. I] ÔÇô Cf. saia.
├ÄNS─éIL├üRE, ├«ns─âil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ns─âila ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -s─â-i-. ÔÇô Var.: ├«nseil├íre s. f.] ÔÇô V. ├«ns─âila.
ÎNSEILÁ vb. I v. însăila.
ÎNSEILÁRE s. f. v. însăilare.
├ÄNS─éIL├ü, ├«ns─âilez, vb. I. Tranz. A coase ├«n mod provizoriu cu ├«mpuns─âturi dep─ârtate; a prinde cu un fir de a╚Ť─â (alb─â) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ÔÖŽ Fig. A face superficial un lucru; a ├«njgheba; a improviza, a ├«n╚Öira. [Var.: ├«nseil├í vb. I] ÔÇô Cf. saia.
├ÄNS─éIL├üRE, ├«ns─âil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ns─âila ╚Öi rezultatul ei. [Var.: ├«nseil├íre s. f.] ÔÇô V. ├«ns─âila.
ÎNSEILÁ vb. I v. însăila.
ÎNSEILÁRE s. f. v. însăilare.
├ÄNS─éIL├ü, ├«ns─âilez, vb. I. Tranz. A coase cu ├«mpuns─âturi rare, ├«n mod provizoriu, a prinde cu a╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. A imagina, a improviza. ├Äns─âila lungi dialoguri ├«ntre personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. ÔÇô Pronun╚Ťat: -s─â-i-.
├ÄNS─éIL├üRE, ├«ns─âil─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«ns─âila. ÔÇô Pronun╚Ťat: -s─â-i-.
însăilá (-să-i-) vb., ind. prez. 3 însăileáză
însăiláre (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilắrii; pl. însăilắri
├«ns─âil├í vb. (sil. -s─â-i-), ind. prez. 1 sg. ├«ns─âil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ns─âile├íz─â
însăiláre s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări
ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)
ÎNSĂILÁ vb. v. improviza.
ÎNSĂILÁRE s. însăilat. (~ unei haine.)
A ├ÄNS─éIL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A prinde printr-o cus─âtur─â rar─â (pentru a ├«nsemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura ├«n linii generale. [Sil. ├«n-s─â-i-] /├«n + saia
├«ns─âil├á v. 1. a coase cu ├«mpuns─âturi rare, a prinde cu a╚Ť─â pe unde are s─â se coase la urm─â: a ├«ns─âila rochea; 2. a ├«mpreuna: am ├«ns─âilat buc─â╚Ťelele ISP.; 3. fig. a ├«ncepe a face. [V. sai├á].
├«ns─â─şl├ęz v. tr. (got. insailjan, a lega cu funi─ş. V. sail─â, sa─şa 2 ╚Öi s─âlai. Cp. ╚Öi cu ung. sz├íl, a╚Ť─â). ├Än╚Öul─âresc, cos cu ├«mpuns─âtur─ş rare ╚Öi ├«n mod provizori┼ş: a ├«ns─âila o rochie.
ÎNSĂILA vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)
însăila vb. v. IMPROVIZA.
ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)
├«ns─âil├í, ├«ns─âilez, vb. tranz. ÔÇô A coase provizoriu. ÔÇô Din ├«n- + saia ÔÇ×a╚Ť─â pentru ├«ns─âilatÔÇŁ (DEX, MDA) < tc. saya (Cihac, Conev, cf. DER; ╚ś─âineanu, Scriban); cuv├ónt autohton (Russu, 1981).
├«ns─âil├í, ├«ns─âilez, vb. tranz. ÔÇô A coase provizoriu. ÔÇô Cuv├ónt autohton (Russu 1981).

înseilare dex online | sinonim

înseilare definitie

Intrare: însăila
însăila verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -s─â-i-
înseila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însăilare
însăilare substantiv feminin
  • silabisire: -s─â-i-
înseilare