Dicționare ale limbii române

2 intrări

21 definiții pentru înscriere

ÎNSCRÍE, înscríu, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) scrie, a(-și) trece numele într-un catalog, într-o condică etc.; a (se) înregistra, a (se) înmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă. ♦ Tranz. A consemna ceva în scris. 2. Tranz. A construi o figură geometrică în perimetrul alteia, astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe puncte adversarului. [Perf. s. înscrisei, part. înscris] – În + scrie (după fr. inscrire).
ÎNSCRÍERE, înscrieri, s. f. Acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Înscriere în fals = procedură prin care se urmărește stabilirea de către instanța penală și, drept consecință, înlăturarea actului falsificat și sancționarea celui vinovat. ♦ (Înv.) Inscripție. – V. înscrie.
ÎNSCRÍE, înscríu, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) scrie, a(-și) trece numele într-un catalog, într-o condică etc.; a (se) înregistra, a (se) înmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă. ♦ Tranz. A consemna ceva în scris. 2. Tranz. A construi o figură geometrică în perimetrul alteia, astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, coșuri etc. [Perf. s. înscrisei, part. înscris] – În + scrie (după fr. inscrire).
ÎNSCRÍERE, înscrieri, s. f. Acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Înscriere în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judiciare să constate că un act (scris) este fals. ♦ (Înv.) Inscripție. – V. înscrie.
ÎNSCRÍE, înscríu, vb. III. Tranz. 1. A scrie, a trece un nume (mai ales de persoană) într-un catalog, într-o condică, într-o listă etc.; a înregistra, a trece printre..., a înmatricula. Așteaptă să-l îmbrace, pentru a merge să-l înscrie la școală. DEMETRESCU, O. 102. Degrabă să-l înscriu între numărul actorilor mei. ALECSANDRI, T. I 283. ◊ Refl. pas. Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48. ◊ Refl. Știau însă, din registrul societății în care se înscrisese și poetul, că e născut la Botoșani. CĂLINESCU, E. 42. ◊ Expr. (Jur.) A se înscrie în fals = a declara în fața unui organ de jurisdicție că un înscris de care se servește partea adversă este fals; p. ext. a contesta veracitatea unei afirmații sau a unei dovezi, a fi de altă părere decît cea susținută de alții. 2. Fig. A consemna, a lăsa pentru posteritate. Prin luptele muncitorilor ceferiști din februarie 1933, muncitorimea a înscris una din glorioasele pagini ale istoriei poporului romîn. IST. R.P.R. 606. Istoria înscrie tot ce-au văzut și vede. ALECSANDRI, P. III 340. Deschid sfînta carte unde se află înscrisă gloria Romîniei. BĂLCESCU, O. II 25. ◊ (Poetic) Eu numai am păstrat amintirea... întreagă Înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice, astfel încît unele puncte ale periferiei celei dintîi să atingă periferia celeilalte. Înscrie un poligon într-un cerc. – Forme gramaticale: perf. s. înscrisei, part. înscris.
ÎNSCRÍERE, înscrieri, s. f. Acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei. 1. Notare, trecere a unui nume într-un registru, într-o listă etc.; înregistrare, înmatriculare. Înscrierea pentru examene. ▭ S-a așezat să lucreze pentru tatăl său la niște registre de înscriere. REBREANU, I 36. ◊ (Jur.; numai în expr.) Înscriere în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judecătorești să constate că un act scris este fals. 2. Construirea unei figuri geometrice în interiorul altei figuri geometrice, astfel încît unele puncte ale periferiei celei dintîi să se găsească pe periferia celeilalte. 3. (Învechit) Inscripție. Cîteva cișmele cu înscrieri grecești și turcești. ALECSANDRI, C. 98.
înscríe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înscríu, 2 sg. înscríi, 3 sg. înscríe, 1 pl. înscríem, 2 pl. înscríeți, perf. s. 1 sg. înscriséi, 1 pl. înscríserăm; conj. prez. să înscríe; ger. înscriínd; part. înscrís
înscríere s. f., g.-d. art. înscríerii; pl. înscríeri
înscríe vb., ind. și conj. prez. 1 sg. înscríu, 2 sg. înscríi, 3 sg. înscríe, 1 pl. înscríem, 2 pl. înscríeți, perf. s. 1 sg. înscriséi, 1 pl. înscríserăm; ger. înscriínd; part. înscrís
înscríere s. f., g.-d. art. înscríerii; pl. înscríeri
ÎNSCRÍE vb. 1. v. înregistra. 2. v. înmatricula. 3. v. adera. 4. v. marca.
ÎNSCRÍERE s. 1. v. înregistrare. 2. consemnare, înregistrare, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. v. înmatriculare. 4. v. aderare. 5. v. marcare.
ÎNSCRÍE vb. III. tr. 1. A scrie, a menționa (ceva) într-o listă etc.; a înregistra. ◊ A înscrie în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals. 2. (Fig.) A însemna, a consemna. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice. 4. (Sport) A realiza un punct (la joc); a marca. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind, perf. s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. inscrire, lat. inscribere].
ÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei. ◊ Înscriere în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judecătorești să constate că un act scris este fals. [Pron. -scri-e-. / < înscrie].
ÎNSCRÍE vb. I. tr. 1. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc. ♦ a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals. 2. (fig.) a însemna, a consemna. 3. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia. 4. (sport) a realiza un punct; a marca. II. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula. ◊ a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc. (după fr. /s’/inscrire)
A ÎNSCRÍE ~u tranz. 1) (mai ales nume de persoane) A fixa în scris; a înregistra; a nota; a consemna. 2) (persoane) A face să figureze într-o listă (drept membru al unui grup, posesor al unei demnități). ~ un copil la școală. 3) sport (goluri, puncte) A trece la activul său sau al echipei sale; a marca. 4) (figuri geometrice) A construi în interiorul altei figuri, atingându-i limitele în anumite puncte. [Sil. în-scri-] /în + a scrie
A SE ÎNSCRÍE pers. 3 se înscríe intranz. A deține un anumit loc (în spațiu, în timp sau într-un sistem ierarhic de valori); a se situa. /în + a scrie
înscrie v. 1. a scrie într’un registru, pe o listă; 2. a pune o inscripțiune; 3. Geom. a trage o figură în interiorul alteia.
*înscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (fr. inscire, lat. in-scribo, -scríbere). Scriŭ, trec, însemnez ceva într’o condică ș. a.: a înscrie un nume într’un registru. Înmatriculez: a înscrie un student în universitate. Geom. Desemnez o figură în ăuntru alteĭa: a înscrie un poligon într’o circumferență.
ÎNSCRIE vb. 1. a consemna, a înregistra, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a (se) înmatricula, a (se) înregistra, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) 3. a adera, a intra. (Se ~ în organizație.) 4. a marca, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
ÎNSCRIERE s. 1. înregistrare, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înregistrare, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. înmatriculare, înregistrare, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui bun.) 4. aderare, intrare. (~ cuiva într-o organizație.) 5. marcare. (~ unui gol.)

înscriere dex online | sinonim

înscriere definitie

Intrare: înscrie
înscrie verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: înscriere
înscriere substantiv feminin