Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«nsc─âunare

├ÄNSC─éUN├ü, ├«nsc─âunez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) urca pe tron ca domn al ╚Ť─ârii; a (se) ├«ncorona, a (se) ├«ntrona. ÔÖŽ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi ├«ntr-o func╚Ťie, a instala ├«ntr-un post. [Pr.: -sc─â-u-] ÔÇô ├Än + scaun.
├ÄNSC─éUN├üRE, ├«nsc─âun─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nsc─âuna ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -sc─â-u-] ÔÇô V. ├«nsc─âuna.
├ÄNSC─éUN├ü, ├«nsc─âunez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) a╚Öeza pe tron ca domn al ╚Ť─ârii; a (se) ├«ncorona, a (se) ├«ntrona. ÔÖŽ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi ├«ntr-o func╚Ťie, a instala ├«ntr-un post. [Pr.: -sc─â-u-] ÔÇô ├Än + scaun.
├ÄNSC─éUN├üRE, ├«nsc─âun─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nsc─âuna ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -sc─â-u-] ÔÇô V. ├«nsc─âuna.
ÎNSCĂUNÁ, înscăunez, vb. I. Refl. (Învechit, astăzi numai fig.; despre capete încoronate sau arhierei) A prelua puterea, a se instala la cîrmă. După ce se înscăună, trimise sol la socrul său, cu carte, prin care îi spunea că s-a urcat în scaunul tătîne-său. ISPIRESCU, L. 379.
├ÄNSC─éUN├üRE, ├«nsc─âun─âri, s. f. (├Änvechit, ast─âzi numai fig.) Ac╚Ťiunea de a se ├«nsc─âuna ╚Öi rezultatul ei. 1. Primirea puterii (monarhice sau biserice╚Öti); urcare, suire pe tron (a unui monarh sau a unui arhiereu), ├«ntronare. V. instalare. Domnul se f─âcea c─â nu vede, n-aude nelegiuirile turcilor ce-l ├«nso╚Ťiser─â la ├«nsc─âunarea sa. ISPIRESCU, M. V. 4. Mitropoli╚Ťii, la ├«nsc─âunarea lor, luase drept obicei a cere ╚Öi ├«ncuviin╚Ťarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI, S. I 241. 2. Fig. Ajungere la putere, preluare a domina╚Ťiei; instaurare. V. stabilire. Pe nici o alt─â cale nu poate fi ├«nf─âptuit socialismul, dec├«t... pe calea luptei de clas─â, dus─â p├«n─â la cucerirea puterii politice de c─âtre clasa muncitoare, p├«n─â la ├«nsc─âunarea dictaturii proletariatului. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/3.
înscăuná (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 înscăuneáză
înscăunáre (-scă-u-) s. f., g.-d. art. înscăunắrii; pl. înscăunắri
├«nsc─âun├í vb. (sil. -sc─â-u-), ind. prez. 1 sg. ├«nsc─âun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsc─âune├íz─â
înscăunáre s. f. (sil. -scă-u-), g.-d. art. înscăunării; pl. înscăunări
ÎNSCĂUNÁ vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)
ÎNSCĂUNÁRE s. (POL.) întronare, învestire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.)
A ├«nsc─âuna Ôëá a detrona, a r─âsturna
A ├ÄNSC─éUN├ü ~├ęz tranz. 1) (domnitori, regi, ├«mp─âra╚Ťi) A pune la domnie; a a╚Öeza ├«n scaunul domniei; a ├«ntrona. 2) A face s─â se ├«nsc─âuneze; a ├«ntrona; a ├«ncorona. 3) fig. A numi ├«n mod oficial (├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-un post); a ├«nvesti. [Sil. ├«n-sc─â-u-] /├«n + scaun
A SE ├ÄNSC─éUN├ü m─â ~├ęz intranz. (despre domnitori, regi, ├«mp─âra╚Ťi) A veni la domnie; a se a╚Öeza ├«n scaunul domniei; a se ├«ntrona. /├«n + scaun
înscăunà v. a pune în scaun, a întrona: după ce se înscăună ISP.
înscăunare f. urcare pe tron: la înscăunarea lui Vodă Cuza.
├«nsc─âun├ęz v. tr. (d. scaun). Pun ├«n scaun, ├«ntronez, instalez: a ├«nsc─âuna un episcop. V. desc─âunez.
ÎNSCĂUNA vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)
ÎNSCĂUNARE s. întronare, învestire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.)

înscăunare dex online | sinonim

înscăunare definitie

Intrare: înscăuna
înscăuna verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -sc─â-u-
Intrare: înscăunare
înscăunare substantiv feminin
  • silabisire: -sc─â-u-