ÎNSCĂIÁT, -Ă, înscăiați, -te, adj. Plin de scai. Înaintea noastră era o căruță la care trăgeau doi cai buhoși, cu părul înscăiat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/1. Gheorghe Dima se aplecă ușor asupra calului, mîngîindu-i de cîteva ori crupa zburlită și înscăiată. GALAN, Z. R. 58.

ÎNSCĂIÁT, -Ă, înscăiați, -te, adj. Plin de scai. – Din în- + scai.