Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«ns─ârcinare

├ÄNS─éRCIN├ü, ├«ns─ârcinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ncredin╚Ťa cuiva ├«ndeplinirea unei ac╚Ťiuni; a da cuiva o sarcin─â. ÔÖŽ Refl. A lua asupra sa o sarcin─â. 2. A face ca o femeie s─â devin─â gravid─â. ÔÇô ├Än + sarcin─â.
├ÄNS─éRCIN├üRE, ├«ns─ârcin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ns─ârcina ╚Öi rezultatul ei; misiune, ├«ndatorire. ÔÇô V. ├«ns─ârcina.
├ÄNS─éRCIN├ü, ├«ns─ârcinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ncredin╚Ťa cuiva ├«ndeplinirea unei ac╚Ťiuni; a da cuiva o sarcin─â. ÔÖŽ Refl. A lua asupra sa o sarcin─â. 2. A face ca o femeie s─â devin─â gravid─â. ÔÇô ├Än + sarcin─â.
├ÄNS─éRCIN├üRE, ├«ns─ârcin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ns─ârcina ╚Öi rezultatul ei; misiune, ├«ndatorire. ÔÇô V. ├«ns─ârcina.
├ÄNS─éRCIN├ü, ├«ns─ârcinez, vb. I. Tranz. A da, a ├«ncredin╚Ťa cuiva ├«ndeplinirea unei lucr─âri, a unei munci (de r─âspundere); a da cuiva o sarcin─â. Costache Sp├«nu fu ├«ns─ârcinat s─â construiasc─â bar─âci de-a lungul traseului pentru ad─âpostul materialelor ╚Öi ma╚Öinilor. JIANU, C. 173. Cuconu Alecu m-au ├«ns─ârcinat s─â-l dau d-tale [r─âva╚Öul]. ALECSANDRI, T. I 71. Guvernul nostru m─â ├«ns─ârcin─â cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67. ÔÖŽ Refl. A lua asupra sa o sarcin─â, a se angaja la o lucrare. C├«nd s-a ├«nfiin╚Ťat aici ╚Öcoala statului, comuna s-a ├«ns─ârcinat s─â dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. Am bun─â n─âdejde s─â ispr─âve╚Öti cu bine slujba, cu care te-ai ├«ns─ârcinat de bun─âvoie. ISPIRESCU, L. 18. Se ├«ns─ârcin─â s─â aduc─â tr─âsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.
├ÄNS─éRCIN├üRE, ├«ns─ârcin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ns─ârcina ╚Öi rezultatul ei; sarcin─â, misiune, ├«ndatorire. Doi ani Turgheniev a fost func╚Ťionar la Ministerul de Interne, cu ├«ns─ârcin─âri speciale. SADOVEANU, E. 234. De diminea╚Ť─â maiorul hot─âr├« ├«ns─ârcinarea ╚Öi rolul fiec─ârui ofi╚Ťer. VLAHU╚Ü─é, O. A. 162. Junii membri ai comitetului primir─â cu pl─âcere ast─â onorific─â ├«ns─ârcinare. NEGRUZZI, S. I 342.
însărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 însărcineáză
însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinắrii; pl. însărcinắri
├«ns─ârcin├í vb., ind. prez. 1sg. ├«ns─ârcin├ęz, 3 sg. ├«ns─ârcine├íz─â
însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări
ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)
ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.
├ÄNS─éRCIN├üRE s. 1. misiune, sarcin─â, (├«nv. ╚Öi reg.) slujb─â, (├«nv.) memuriet, s─ârcinare, solie. (╚śi-a ├«ndeplinit ~.) 2. v. obliga╚Ťie.
A ├ÄNS─éRCIN├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de ├«ndeplinirea unui lucru; a pune s─â r─âspund─â de o misiune. 2) A face s─â capete sarcin─â; a l─âsa gravid─â; a ├«ngreuna. /├«n + sarcin─â
însărciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asupră-și.
însărcinare f. fig. misiune.
├«ns─ârcin├íre f. Sarcin─â, misiune, ordin: a da cu─şva o ├«ns─ârcinare, a avea o ├«ns─ârcinare.
├«ns─ârcin├ęz v. tr. (d. sarcin─â). Da┼ş cu─şva o sarcin─â, o misiune, un ordin: ministeru l-a ├«ns─ârcinat s─â cerceteze. ├Ängreunez, fac gravid─â. V. refl. M─â oblig s─â, m─â angajez s─â.
însărcina vb. v. ÎMPOVĂRA. ÎNGREUNA.
ÎNSĂRCINA vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a (se) adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (S-a ~ să facă următoarele...) 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)
├ÄNS─éRCINARE s. 1. misiune, sarcin─â, (├«nv. ╚Öi reg.) slujb─â, (├«nv.) memuriet, s─ârcinare, solie. (╚śi-a ├«ndeplinit ~.) 2. datorie, ├«ndatorire, obliga╚Ťie, sarcin─â, (├«nv.) dator, datorin╚Ť─â, ├«ndatorin╚Ť─â. (~ ta este s─â rezolvi problema!)

însărcinare dex online | sinonim

însărcinare definitie

Intrare: însărcina
însărcina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însărcinare
însărcinare substantiv feminin