Dicționare ale limbii române

26 definiții pentru însănătoșire

ÎNSĂNĂTOȘÁ vb. I v. însănătoși.
ÎNSĂNĂTOȘÁRE s. f. v. însănătoșire.
ÎNSĂNĂTOȘÍ, însănătoșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face sănătos, a (se) vindeca de o boală; a (se) lecui. [Var.: însănătoșá vb. I] – În + sănătos.
ÎNSĂNĂTOȘÍRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșáre s. f.] – V. însănătoși.
ÎNSĂNĂTOȘÁ vb. I v. însănătoși.
ÎNSĂNĂTOȘÁRE s. f. v. însănătoșire.
ÎNSĂNĂTOȘÍ, însănătoșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face sănătos, a (se) vindeca de o boală; a (se) lecui. [Var.: însănătoșá vb. I] – În + sănătos.
ÎNSĂNĂTOȘÍRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșáre s. f.] – V. însănătoși.
ÎNSĂNĂTOȘÁ vb. I v. însănătoși.
ÎNSĂNĂTOȘÍ, însănătoșez, vb. IV. Refl. A se face sănătos, a se vindeca de o boală. După ce se însănătoși, dete o masă mare. ISPIRESCU, L. 158. ◊ Tranz. Fig. Încercarea guvernanților din țările capitaliste de a însănătoși economia națională cu ajutorul unor așa-zise «impulsuri exterioare», ca de pildă «ajutorul» străin, a dat greș. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 6/2. – Variantă: însănătoșá (NEGRUZZI, S. I 161, ȘEZ. VIII 29) vb. I.
ÎNSĂNĂTOȘÍRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; restabilire a sănătății, vindecare. Chiar după însănătoșirea desăvîrșită, copilul trebui să rămînă la vîntul și la soarele cîmpului. C. PETRESCU, R. DR. 30. ◊ Fig. Considerînd dezvoltarea legăturilor economice drept o contribuție importantă la cauza întăririi păcii și la însănătoșirea comerțului internațional, Uniunea Sovietică duce în mod consecvent o politică de lărgire a relațiilor comerciale cu toate statele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 12.
însănătoșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însănătoșésc, imperf. 3 sg. însănătoșeá; conj. prez. 3 să însănătoșeáscă
însănătoșíre s. f., g.-d. art. însănătoșírii; pl. însănătoșíri
însănătoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însănătoșésc, imperf. 3 sg. însănătoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. însănătoșeáscă
însănătoșíre s.f., g.-d. art. însănătoșírii; pl. însănătoșíri
ÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.)
ÎNSĂNĂTOȘÍRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)
A (se) însănătoși ≠ a (se) îmbolnăvi
A însănătoși ≠ a îmbolnăvi
A ÎNSĂNĂTOȘÍ ~ésc tranz. A face să se însănătoșească; a îndrepta; a vindeca; a lecui. /în + sănătos
A SE ÎNSĂNĂTOȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (din nou) sănătos; a reveni la starea normală (după o boală); a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) fig. (despre relații între oameni, ambianțe) A deveni mai bun; a se îmbunătăți; a se ameliora. /în + sănătos
însănătoșí v. a (se) face sănătos.
însănătoșésc și -éz v. tr. Fac sănătos, îndrept, vindec. Asanez. V. refl. Mă vindec.
ÎNSĂNĂTOȘI vb. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)
ÎNSĂNĂTOȘIRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)
ÎNSĂNĂTOȘIRE. Subst. Însănătoșire, vindecare, vindec (pop.), lecuire, tămăduială (pop.), tămăduire (pop.), înzdrăvenire; convalescență, întremare, refacere (fig.), restabilire; fortificare, tonificare, întărire (fig.), călire (fig.), oțelire (fig.). Convalescent. Adj. Însănătoșit, vindecat, lecuit, înzdrăvenit; întremat, refăcut (fig.); fortificat, întărit (fig.), călit (fig.), oțelit (fig.). Vindecabil, curabil. Vindecător, lecuitor, tămăduitor (pop.), curativ; fortifiant, întăritor, întremător, tonifiant, tonic. Vb. A se însănătoși, a se vindeca, a se lecui, a se tămădui (pop.), a se face sănătos, a se face bine, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare, a scăpa de o boală, a-și recăpăta sănătatea; a se întrema, a se reface (fig.); a se învoinici (rar); a se restabili; a se fortifica, a se întări (fig.), a se căli (fig.), a se oțeli (fig.). A însănătoși, a vindeca, a lecui, a tămădui (pop.), a face pe cineva sănătos, a face pe cineva bine, a lua cu căușul de la inimă, a pune pe cineva pe picioare, a reda cuiva sănătatea, a reface (fig.), a înzdrăveni; a fortifica, a tonifica (livr.), a întări (fig.), a căli (fig.), a oțeli (fig.). V. doctor, instituții sanitare, medicament, plante medicinale, sănătate, tratament medical.

însănătoșire dex online | sinonim

însănătoșire definitie

Intrare: însănătoși
însănătoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
însănătoșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însănătoșire
însănătoșare
însănătoșire substantiv feminin